Din nou inimioare

De data aceasta am schimbat culoarea inimioarelor pe care le-am facut an acest timp.Va invit  sa vedeti cum au iesit an ton albastru. Din nou o sa ancerc printre ele  sa presar si cateva cuvinte alese sau lumanarele.

Pentru panza de iubire,e razboiul cel mai greu

Deavolul tot rupe fire ,noi le annodam mereu.

Doar atata strangi si ai,cat amparti acum si dai;

Doar atata ai pe drum,cat amparti si dai acum.

Noi ne laudam cu Domnul, cu tot harul Legii noi.

Insa Domnul oare poate sa se laude cu noi?

Tot visand la multe lucruri,la palatul ce nu-l ai,

Nici de el tu nu te bucuri ,nici de casa-n care stai.

Mii de scoici pescarii cara ca sa afle-un margarit.

Dar o piatra si mai rara e un credincios smerit.

Daca noaptea te surprinde printre gropi,pe drumuri grele,

Bine e sa ai la tine cel putin ...lumanarele.

In speranta ca nu v-am plictisit....

Am ajuns cu bine la sfarsit.

Va doresc bucurii!

Cele doua broaste

A fost odata doua broscute care au cazut intr-o galeata cu smantana.Imediat si-au dat seama de pericolul in care se aflau. Si ... nu era deloc usor sa innoti mult timp,an smantana cremoasa.La inceput,broscutele si-au dat toata silinta sa lupte impreuna pentru a se putea salva cat mai repede cu putinta.In ciuda efortului depus bateau pasul  pe loc si parca se afundau tot mai mult.Era destul de dificil sa se tina la suprafata pentru a putea respira.Una dintre ele a spus:
      Nu mai pot !este imposibil sa ies de aici mai bine mor.Nu vad de ce sa imi prelungesc suferinta...Ce sens are sa mor obosita?
       Dupa ce a spus asa s-a oprit din innot si s-a scufundat in lichidul cremos alb care a acoperit-o cu repeziciune.
  Cealalta broscuta ramasa singura fiind mai ambitioasa si persistenta si-a spus:
       Ce o sa fac?
        Este imposibil de esit din mijlocul acestei materii .Nu pot sa inaintez nici macar cat de putin mi-as dori.
       Cu toate ca sfarsitul imi este aproape ,prefer sa lupt pana in ultimul moment.Nu vreau sa mor nici un minut inainte sa-mi fi sosit ceasul.
Adunandusi toate puterile a inceput sa inoate in continuare batand pasul pe loc fara sa avanseze nici un centimetru timp indelungat.
  Dar deodata de atata batut din picioruse,smantana s-a transformat in unt.
   Surprinsa broscuta a facut un salt si s-a urcat pe marginea galetii.De aici ia fost usor sa se intoarca la casuta ei cantand fericita.
Invatatura?Trebue sa luptam pana la capat .Sa nu taiem din cruce.Numai asa vom iesi biruitori in fata oricarei probleme de orice marime ar fi ea.Binecuvantare sa aveti!

Doctorul

Intr-o zi intr-o casuta,cand eram acasa eu

Se vorbea despre un doctor ce nu credea in Dumnezeu.

Intr-o zi cum sta la masa si citea dintr-un roman

Iata unde ca la dansul vine-un copilas sarman.

Domnul doctor mama mea e grav bolnava si taticul a murit

Iar eu fiind cel mai mare dupa leacuri am venit.

Doctorul se-nduioseaza de la masa se ridica

Si cu gandul tot la carte gresind ia o alta sticla.

Bucuros copilul fuge la maicuta lui bolnava

Nestiind ca duce-n mana in sticluta lui otrava.

Doctorul daca-l petrece cu privirea pe orfan

Se intoarce iar la masa si citeste din roman.

Dar deodata se-nfioara de la masa se ridica,

Oare ce medicamente i-o fi pus in a lui sticla?

Cand zareste eticheta inima i s-a oprit.

Ah! ce crima poat sa fie grav e ceea ce-am gresit.

N-am sa mai ajung copilul cea fugit la a lui mama

Daca gusta din otrava v-a muri de buna seama.

Atunci plin de disperare in genunchi s-a aruncat

Si cu ochii plini de lacrimi catre ceruri a strigat:

Daca este divinitate daca este Dumnezeu,

Sa-mi asculte rugamintea glasul sufletului meu.

Faca dar sa nu ajunga la maicuta lui bolnava

Copilasul care duce in sticluta lui otrava.

Iata usa se deschide copilasul cu sfiala,

Si cu ochii plini de lacrimi ii arata mana goala.

Domnul doctor eu in fuga am cazut si-am spart sticluta

Fieti mila si-mi da alta sa nu moara si maicuta!

Doctorul cu bucurie il serveste-n graba mare

Si-l petrece cu privirea copilasul la plecare.

Si-a plecat genunchii, fruntea pana la pamant,

Si-ntr-un fel de umilinta s-a rugat Domnului Sfant:

Recunosc ca este acolo sus an cer un Dumnezeu.

Vreau sa fiu si eu de-acuma un mic slujitor al Sau.

AMIN.

Va doresc o zi binecuvantata!

Buna dimineata

Eu nu sunt bautoare de cafea dar nu refuz ceaiul.Prefer ceaiul de lamaie sau alte fructe.O feliuta de paine prajita cu ulei de masline si o jumatate de rosie taiata felii sau cu doua trei lingurite de bulion si o cana de ceai iasa un mic dejun excelent.Iar pentru cei ce postesc miercurea si vinerea il recomand cu caldura.

Meniul pentru astazi:  Supa de galuste
                              
                                 Ficatel de pui cu pireu de cartofi

                                 Salata de castraveti.(verzi)
Pentru azi mi-am propus si blatul pentru amandine pe care le-am facut de Pasti si au iesit excelente.Maine le siropez le pun crema si glazura. Aceasta este munca de la schimbul unu iar schimbul doi la servici.Va doresc o zi usoara tuturor.

In timpul lucrului:CANTA SI MERGI MAI DEPARTE,
                          LA CAPATUL DRUMULUI TE ASTEAPTA DUMNEZEU(Fericitul Augustin)

Sase pui si-o biata mama

Intr-un timp o randunica,avea-n cuibu-i sase pui

si privea la ei sarmana,ca la chipul soarelui.

 De cu zori si pana-n seara,alerga pe deal  pe vai

alerga ca sa adune hrana pentru puii sai.

De iubire nu odata s-a culcat ea nemancata 

Dar destul de fericita ca nu s-antamplat nicicand,

Dintre pui s-adoarma vreunul,ars de sete sau flamand

Nici n-a fost mai mandra mama decat ea-ntre randunici.

Cand vazu-ntr-o zi ca puii ,se facusera voinici

Nici n-a mai avut rabdare pana cand pe fiecare

Pui, nu l-anvatat sa zboare, incotro voiau sub slava

Randunica istovita a cazut in cuib bolnava.

Si cu ochii plini de lacrimi zise celor sase pui

Dragii mamei eu de-aseara simt in inima un cui.

Aripile greu ma dor si nici vorba sa mai zbor,

Dumnezeu mi-a dat putere,oricand am avut nevoie,

Sa adun intr-una hrana numai numai pentru voi.

Astazi fiindca sunt bolnava dragii mamei se cuvine,

Mari cum v-a crescut maicuta,sa-ngrijiti si voi de mine.

Si ca nimeni dintre pui, sa nu simta ca mi-e rob,

Sa-mi aduca fiecare zilnic numai cate-un bob.

Ale voastre sase boabe milostive ma vor tine,

Pana cand o vrea Domnul sa ma faca iarasi bine.

Ascultand cuvantul mamei au zburat cei sase pui

Si-au adus vreo sase zile,fiecare bobul lui.

Mai departe ansa puii beti de-al slavilor analt,

Fiecare avand credinta ca-i aduce celalalt.

N-a adus niciunul bobul si uitata mucenica,

A murit an cuib de foame cea mai sfanta randunica.

A ramas de-atunci povestea trista,neluata-n seama,

Orisicui ai vrea s-o spui ca o mama poate creste ,

Sapte opt sau zece pui ansa zece pui adesea,

Dupa cum bag eu de seama 

Nu pot toti hrani o mama.

AMIN.(Vasile Militaru)

O zi binecuvantata!

Raspunsul lui Dumnezeu

In urma cu vreo doua saptamani mi-a venit un gand, si anume:Ma gindeam  ca ce bine ar fi fost sa fi pastrat eu unul din caietele de poezii pe care le-am scris de cand eram in clasele primare, de la Biserica din Greci ,unde parintele Cristian care slujea acolo ne imbogatea masa cu multe daruri proaspete numai bune de mancat O adevarata hrana duhovniceasca pentru suflet.Una dintre ele fiind poeziile,pe care le culegea cu
atata placere pentru noi fii lui duhovnicesti.Mi-am zis ca poate cand o sa ajung in tara ,o sa incerc sa caut prin cotloanele casei si cine stie poate o sa am norocul sa gasesc vreunul din cate am scris .Am zis asa din tot sufletul :Doamne ce mi-as dori sa am caietul acela de demult.In urma cu vreo doua zile a venit din tara, sora mea in vizita si printre altele imi spune :Corina ti-am adus un lucru de valoare!Ti-aduci aminte de cand scriam noi poezii de la parintele Cristian cand eram copile? Ce sa va spun ca mi-a stat inima in loc!Am zis uite ca mi-a trimis Domnul caietul!Am ramas uluita!Dar si bucuroasa.Acum din acest caiet vreau sa va impartasesc pe parcurs cate o poezie frumoasa,sau cate o cantare.Doresc ca toate lucrusoarele de mana  pe care le voi mai realiza sa fie presarate cu aceste poezii minunate.Caietul arata foarte rau pentru ca a fost ratacit prin pod iar tata l-a gasit in urma chiar cu doua trei saptamani exact cam in aceeasi perioada cand  ma gindeam eu la caiet.Pentru mine lucrul acesta il consider o adevarata minune din partea lui Dumnezeu.Zilele acestea o sa-l pregatesc pentru postare.Acum de data aceasta va invit eu ca sa savuram impreuna minunatele bucate pe care Domnul ni le-a pregatit.Cu siguranta unele dintre ele le cunoasteti si voi,  dar nu strica sa ni le mai reamintim chiar si acuma dupa ce au trecut vreo douazeci si trei de ani de cind le-am asternut pe hartie.Va doresc sa traiti si voi asemenea stari pentruca sunt atat de benefice sufletului.!Aceasta este istoria caietului din copilarie pe care am trait-o aceste zile!