joi, 31 martie 2011

Putin cate putin

Ieri am avut zi libera de la servici.Si asa m-am bucurat ca pot fi o dupa amiaza acasa cu copiii.Dupa ce mi-am strans casa, mi-am luat putin cusatura in mana.Mi-am propus ca in fiecare zi, sa cos macar o coarda de ata altfel nu termin cusatura nici la iarna.In comparatie cu alte lucrari, muscutele sau goblenele sunt un lucru destul de migalos si in primul rand cer timp.Deocamdata nu dispun de timp la discretie insa imi fac am grija sa nu neglijez acest lucru.E adevarat ca nu pot fi cu toate la zi,insa vreau sa -mi dramuiesc orarul incat sa fac cateceva din toate.Rezerv putin timp pentru citit zilnic, apoi pentru cusut,datoria casei, si bineinteles munca din afara caminului.

Am ajuns undeva pe aici.Adica am reusit sa cos chenarul tabloului, cred ca o sa iese super.Deja m-am gandit sa-l imbrac intr-o rama alba.Sunt tare curioasa sa vad ce iese.



La noi la biserica am cunoscut o doamna tare draguta Ileana Bucurenciu, este si profesoara de literatura.Am legat asa o prietenie,si acum sunt "abonata" la dansa, dumneaei fiind abonata revistei  Familia Ortodoxa. m-am atasat de aceasta revista.Cateodata imi spun mie insumi:parca azi am mancat asa o mancare speciala.
Ma uimesc convertirile diferitor persoane care provin din diferite culte.Am "cunoscut prin intermediul acestei reviste pe parintele Rafail, de origine maghiara venit in Romania ca misionar Ortodox al maghiarilor de la noi din tara.Am cunoscut viata de credinta traita a bunicilor nostri care din pacate s-au rarit.Biblia,Patericul, Filocalia, Revistele imi sunt la indemana.Le-am asezat in cosulet langa mine.Tare imi sunt dragi!









Lucrul de mana iti ofera timpul in care poti sa meditezi in taina, poti sa te rogi,poti sa vorbesti cu Dumnezeu, poti sa iti aduci aminte de cei dragi, si multe multe lucrari poti sa dobandesti in acest timp.Mainile iti merg dar si mintea se bucura!
Din nou vin cu indemnul: incercati sa indragiti lucrul mainilor deoarece este un binefacator si un medicament al sufletului.
Liniste si pace sa aveti in suflet!


miercuri, 30 martie 2011

Doar flori









                                                             O zi senina!

luni, 28 martie 2011

Copilul azi


Fiecare casa are problemele ei cu care se confrunta.Unele case au bolnavi,altele sunt sarace, altele au copii indaratnici, altele au parinti neseriosi,altele au divorturi, unele traiesc cu scandalagii, altele sunt lasate la voia intamplarii de stapanii lor, si..., insfarsit in toata casa gasesti ceva.Putine sau chiar aproape inexistente sunt casele unde problemele nu sunt in razboi.Acum as dori sa ma opresc putin si la casele crestinilor..Nici aici nu e totul floare la ureche.Si noi purtam un mare razboi, mai ales cel de a nu ne pierde copiii in aceasta lume indiferenta.Pe cat se crede ca este usor atunci cand copilul este de o varsta frageda sa-i gasesti  un echilibru in aceasta viata, cu atat se poate vedea cat este de complicat atunci cand ei ating varste adolescentine.Si daca esti mama si te intereseaza de copilul tau, atunci este bine sa te intrebi inca decand nici nu l-ai procreat ce va iesi din copilul caruia doresti sa-i daruiesti viata in dar. Eu nu mi-am pus aceasta problema atunci.Fiind tanara si nepriceputa,nici nu stiam ce e aceea o responsabilitate fata de un suflet pe care il aduci pe lume.Credeam ca daca copilului nu-i lipseste nimic din cele materiale, totul e Ok.Dar realitatea este cu totul alta si mai ales acum cand traim intr-o lume atat de amestecata cu tot felul de simptome si maladii incurabile.
Zilele trecute m-am plimbat pe paginile pr.Paisie Aghioritul, si m-am oprit la un gand:
"Cinsteste pe tatal tau si mama ta"
"Unde au ajuns astazi copiii!Nu rabda nici macar un singur cuvant.Cum ar putea rabda bataie?Nu au respect;au mult egoism si multi nervi.Fac abuz de libertate.Copilul spune parinilor lui: O sa va duc la Politie!Vreau sa spun ca acolo au ajuns copiii.Aceasta mentalitate exista astazi.Mai demult parintii ne certau, ne dadeau si cate o palma, dar nu ne trecea prin cap vreun gand rau.Luam bataie ca mangaiere, fara sa ne impotrivim,fara sa cercetam daca suntem vinovati mult sau putin.Credeam ca bataia e pentru binele nostru.Stiam ca parintii ne iubeau si atunci cand ne rasfatau, cand ne sarutau, si cand ne dadeau cate o palma.Pentru ca si palma si mangaierea si sarutarea parintilor, toate sunt din dragoste.Mama orice ar face copiilor ei, fie ca ii cearta, fie ca ii bate, fie ca ii rasfata, pe toate din dragoste le face si toate din aceeasi inima de mama ies.Dar cand copiii nu inteleg aceasta, se impotrivesc cu obraznicie, se incapataneaza, si atunci alunga harul dumnezeiesc dinlauntrul lor si este firesc sa primeasca dupa aceea inraurirea demonica."
M-am gandit ca parintele are atata dreptate si chiar in aceasta postura ne aflam si multi dintre noi cei cu copii.
          O saptamana linistita
                   cu drag Corina.
                          

duminică, 27 martie 2011

Mai langa Domnul meu,mai langa El


Este sambata seara.Ne-am pregatit cu toti ai casei sa ajungem la slujba pentru pomenirea mortilor.Am facut si eu  coliva si un pomelnic pe care l-am alaturat tuturor celor care au venit sa ne alaturam in rugaciune pentru toti cei dragi ai nostri plecati la Domnul in cer.In intelepciunea lui Isus Sirah   38;11 am gasit scris urmatorul indemn :
"Da miros cu buna miresma si pomenire de faina de grau si junghie jertfe grase, pe cat te ajuta puterile."Iar in alt loc un indemn foarte frumos "chiar si mortilor fa le parte de darurile tale".Si ma gandeam ca biserica noastra ortodoxa nu numai ca ne aduce la cunostinta aceste lucruri dar si inplineste prin aceste siraguri de rugaciuni atat de frumoase pregatite in serile de pomenire  pentru cei care s-au intalnit cu Domnul Hristos.






Imagini din biserica noastra.




Si pentru ca, cu ajutorul Domnului am ajuns la jumatatea drumului din post, aceasta Duminica luam putere din puterea Crucii sa putem continua drumul mai departe si sa ajungem pana sus la Golgota.Fetele au impodobit frumos crucea care va fi scoasa si" inaltata"la Sf.Liturghie in fata Sf. Altar.

    




Acestea au fost cateva evenimente linistitoare petrecute intr-o seara de sambata in biserica din Alcala de Henares.
Va doresc tuturor o Duminica placuta!

vineri, 25 martie 2011

Bucuria Buneivestiri





Astazi ne bucuram de marea sarbatoare a Bunei vestiri.Se cade sa-i multumim din toata inima Maicii Domnului pentru primirea in pantecele sau a lui Dumnezeu Fiul.Biserica noastra asa frumos o invaluie pe Maicuta Domnului, si cu totii ii cantam cu bucurie:

                    Ca soarele ca luna ca stelele ceresti,
                     Intocmai si Tu Maica asa curata esti.

                     Tu esti mult mai cinstita decat Heruvimii,
                      Si esti mult mai slavita decat Serafimii.
            
                     Tu de nu ai fi sosit Maica Domnului,
                      Nici Hristos n-ar fi venit Maica Domnului.

                     Scara daca nu era Maica Domnului
                     Domnul nu se cobora Maica Domnului.

                     Plecaciune tie,plecaciune tie,Fecioara Marie.

                     Maica Domnului Iisus,Crin al Cerului de Sus,
                     Rai al sfintei curatii,binecuvantata fii!

                     Maica Marii Indurari, chip al sfintei ascultari.
                     Taina sfintei profetii, binecuvantata fii!

                    Binecuvantare tie,cea mai sfanta-ntre femei,
                    tie-mi plec cu bucurie, ochii si genunchii mei.
                
                     Fata ta straluce unic de smerenie si har,
                     tu I-ai fost Dumnezeirii, leagan lacrima si-altar.

                                       Tu ai fost aleasa
                                       Cerului Mireasa,
                                        Duhului Altar
                                        si Iubirii Har.    

                

miercuri, 23 martie 2011

Cereti si vi se va da...


Stim cu totii vorba ceea: "Teoria ca teoria, dar practica ne omoara".Am inceput o perioada, in care si mie mi se potriveste de minune aceasta zicala.Mai stiu, cel putin eu, ca Domnul Hristos ne spune:Nu va lipiti inima de lucrurile acestea pamantesti, care sunt trecatoare.Iar eu seaman in continuare: Izma, chimin si marar, doar pentru trupul acesta.M-a cuprins euforia asta cu casa din tara.Deocamdata ea a luat fiinta doar pe hartie.M-ai esta pana va lua fiinta si in realitate.Dar... insfarsit Dumnezeu, impreuna cu timpul,le rezolva pe toate.Si dupa cum va spun m-a cuprins aceasta euforie,si deja stiu cum  vreau sa arate bucataria, dormitorul,curtea, gradina etc.Pe aia o vreau alba, pe ceialalta neagra,si eu tot vreau, si vreau...
Doar lucru asta mi-a pus si cusatura in mana de vreo doua zile(e pentru casa din Romania).Partea decorativa mi-a intrat cu totul in sange.Desi, toata ziua ii spun sotului ca vreau sa fie cat se poate de simplu, dar... cu gust.Cu toate ca ne aflam in perioada postului,cand inima trebuie lipita mai mult ca niciodata de Dumnezeu, iar vremile sunt asa cum sunt, na! pe mine ma preocupa decorarea casei.
Aseara m-am asezat frumos la rugaciune, si, parca cu greu imi adunam gandurile.Cu toate acestea imi doream sa ma concentrez asupra lucrurilor reale nu cele din irealitatea mea.Ma gandeam la tata...la copii, in sensul ca trebuie sa insist cat se poate de mult pentru ei, in rugaciune.Stiam ca inima doreste una, dar mintea parca era absenta.Aflandu-ma in starea aceasta de lupta, asupra concentratiei, ii spun Domnului sa-mi vada starea si poate imi va da un cuvant din carte care sa mi se potriveasca.Am parcurs rugaciunea pana la sfarsit, si apoi am luat Biblia, si am deschis-o aleatoriu, pentru ca cerusem cuvantul din partea  lui Dumnezeu.Iar cuvantul imi spunea asa:
"Cereti si vi se va da; cautati si veti afla;bateti si vi se va deschide.
Ca oricine cere ia, cel care cauta afla,si celui care bate i se va deschide."
Dumnezeu din mila Lui cea mare, imi vorbea din Matei cap.7:7-11.Am citit capitolul pana la sfarsit, si asa mi-a uns sufletul...
E frumos, vi-l recomand sa-l cititi.Acum, versetele "cereti si vi se va da"....mi-au umplut inima si mintea de mirare si bucurie,si asa am adormit ca scaldata!
Va urez bucurii!


marți, 22 martie 2011

Tablouri

Cred ca nu e un lucru rau, ca noi femeile sa ne indemnam, sa incurajam cat se poate lucrul de mana.Aici in Spania, casele doamnelor sunt atat de frumos decorate cu obiecte lucrate manual.Eu de cate ori trec pe la mercerie, aceea e vesnic plina de femei.Pana stau la rand isi povestesc si-si arata lucrarile una alteia si se minuneaza de frumusetea lor. Pe fetele lor citesti entuziasmul de care sunt cuprinse.De multe ori ma gandeam ca daca ar fi spatiul mai mare in mercerie si-ar aseza cateva mese si scaune,ar uita doamnele sa mai plece acasa.Zilele trecute am trecut din nou pe la mercerie, si mi-am cumparat o revista dedicata spatiului pentru baie.M-au incantat cateva piese si am hotarat sa nu mai vorbesc atata, ci sa ma pun pe treaba.Asa ca am inceput sa cos un tablou care reprezinta un mic spalator. O sa vi-l arat mai in jos.Iata si cateva modele.






imi place foarte mult acesta









Si aici tablourile cu spalatoarele de care vorbisem.Acestea mi le-am programat.Pe parcurs o sa vin cu detalii, acum abia sunt la inceput.





Si dupa cum va spuneam mai putina vorba, si.. la treaba.
Va astept la o seara de sezatoare!

luni, 21 martie 2011

Cenusiu, frig,iarna...

Anul trecut mai spre toamna, am reusit sa cumparam un teren de pamant in tara, pe valea Sebesului.Totdeauna am avut gandul intoarcerii acasa, dar nu stiam cand si cum.Si am observat ca, orice gand bun, daca nu-l pui si in practica niciodata nu-l vei realiza.Asa se face ca au trecut 10 ani, aproape ca pe nesimtite s-a strecurat o parte din viata.Iar noi doar am tot amanat intoarcerea.Dar, acum cu ajutorul lui Dumnezeu, am inceput sa punem in practica gandul cel bun si deocamdata privim in zare, de pe locul care l-am  achizitionat.Fiind acasa in urma cu o luna, la inmormantarea tatalui meu, am trecut sa vad si eu unde ne vom intoarce.Asa ca, iata-ma la tara, in mijlocul naturii.Acum desigur este frig,si totul cenusiu,si-i iarna, dar vine si primavara.Atunci totul o sa i-a o alta culoare...
Nu suntem singuri pe strada, m-ai este construita o casa, si alte cateva sunt in constructie.
Vecina noastra e o padure mare.Deja aud pasarile ciripind....


In fata, doar natura...



 In partea dreapta a noastra la cateva sute de metri avem privelistea mirifica a dealurilor iar la poalele lui un lac cu apa.De fapt acesta este barajul cel mare de la Petresti. 





Am aflat ca, pe el traiesc iarna si un card de lebede venite tocmai din Norvegia.S-au refugiat dupa cum se vede aici la noi.Mai sunt si multe rate salbatice.



Raul Sebes, care era "suparat" in acea zi.



Va spun ca Panorama e extraordinar de frumoasa.






Stiu ca acasa e greu, dar si in afara e tot la fel.Mai zic eu un lucru, ca viata la tara e simpla si frumoasa.Omul e schimbator,dar e inzestrat cu putere de adaptare si la bine si la greu.Totusi in timpurile care noi le traim, la orase in blocuri viata e foarte grea.Acum aproape ca omul nu m-ai intreaba de sanatate, ci intreaba daca ai servici.A ajuns atat de important serviciul incat parca nu se poate trai fara el.Da, intr-un apartament fara un loc de munca iesti fiul ploii, dar o casuta la tara impreuna cu o gradinuta, o gainuta, e cu totul altceva.
Acum desigur nu toata lumea de la oras doreste sa se intoarca la viata de la tara, depinde de predispozitia fiecaruia.Eu cam asta gandesc...
Va doresc o zi linistita!

duminică, 20 martie 2011

Premiu de la Minoki

Tot ieri Minoki a trecut pe aici si mi-a lasat o instiintare, vorbea de aceste trei premii in unul singur.


Pai, Minoki eu iti multumesc, iar cu acordul tau, premiul il voi da, din nou tuturor celor care trec pe aici.
Va doresc sa aveti pace in suflet!

Premiu de la Cristina

Am primit ieri un premiu de la Cristina -http://ccristinacstyle.blogspot.com/.

Eu la randul meu trebuie sa-l dau mai departe asa ca, avand foarte multe bloguri pe care le apreciez,ofer acest premiu tuturor celor care trec pe aici.
Va doresc o Duminica frumoasa!

sâmbătă, 19 martie 2011

Alb si rosu

Imi place sa ascult foarte mult radio Reintregirea de la Alba-Iulia.Datorita lui, mi-am obisnuit copiii sa-i trezesc dimineata, pe pricesnele atat de frumos cantate cu tot sufletul.
In timp ce am pregatit aceasta postare, am stat la o seara de Taina, si m-am  hranit duhovniceste "impreuna" cu parintele Teofil Paraian.A vorbit despre vremea copilariei, despre vorbele si legea invatate din batrani de la bunici si parinti in satul natal.Tare mi-au intrat la suflet si parca nu ma mai saturam sa ascult.
Stiu ce se intampla in lume, cunosc framantarea si zbaterea omului pentru a avea un servici sau macar o bucata de paine.Durerea aproape ca ne-a cuprins pe toti.Traim vremuri apocaliptice asta o vedem cu totii.Dar ma gandesc la cuvintele Mantuitorului cand spune: "cu nici un chip nu te voi lasa"daca ne punem toata nadejdea in El.Si vreau sa va spun ca aceasta mica paranteza am facut-o datorita acestei postari cu o noua decoratiune.Desi poate nu se potrivesc aceste decoratiuni cu timpurile in care traim, ma gandesc ca  micile  detalii din interiorul caminului nostru pot fi binevenite chiar si sub forma de  terapie.Sa incercam sa ne umplem gandurile cu frumosul ce ne inconjoara.Cu o cantare frumoasa,cu o rugaciune din suflet,privind o floare,ascultand o poezie,incalzindu-ne de razele soarelui, ajutand un om nacajit, dand speranta unui deznadajduit, acompaniind un bolnav,zambind unui copil,bucurand un suflet.
Va las in compania acestor imagini cu frumos.








                  
                                            Liniste sufleteasca va doresc!