Pret de cateva ore,in dupa amiaza zilei de duminica am ales sa hoinarim hai hui prin lumea larga. Destinatia undeva la munte...Pe soarele fierbinte, contra curentilor de vant cald care ne izbeau manutele atunci cand le scoteam pe fereastra, cu soseaua serpuita pe care o lasam in urma noastra, am ajuns la poalele muntelui si-apoi inca un pic mai sus!
Acolo sus pe coasta un satuc. Dar ce satuc! parca era rupt dintr-o poveste...ulitele inguste, casele zidite din piatra fara a fi imprejmuite cu curte asa cum stim noi, una mai frumoasa decat cealalta in numar de 88.
Liniste deplina in cetate! Neobisnuiti cu asa o liniste, am trecut tiptil si aproape neobservati ulita in partea cealalta, iar deacolo o potecuta lunga de aproximativ patruzeci de minute masurata cu piciorul, ne-a introdus spre inima muntelui strajuit de o cascada mareata.
De cum am pasit, mi-am imaginat cum fiecare anotimp isi are frumusetea lui proprie aici in cetate.Vara e o explozie de frunze si flori. Nu mi-am imaginat atata frumusete.Satul declarat monument, este dotat cu un muzeu, un restaurant, un hotel si primarie.
In fata casei restaurant, o masuta cu doua scaune in asteptarea turistilor.
Tot pe ulita principala doua bunicute stau la sfat.M-am apropiat sa le salut, si bineinteles sa-mi declar impresia despre satucul dumnealor.
Fiecare coltisor dotat cu cate o floare!
M-am minunat grozav de limbajul colorat al florilor, impletit cu zidurile din piatra.
Spre seara ne-am intors relaxati, incantati, si multumiti ca am petrecut o dupa amiaza departe de asfalt si forfota orasului.
Sa aveti o zi frumoasa!
