Adeseori trecem pe langa campul ingrijit sau neingrijit de locuitorii locului.Cand are stapan el este arat la timp, semanat, apoi cand este incoltit randurile se zaresc drepte ca niste soldatei iar pe parcursul timpului efemer in bataia vantului, a ploii sau a soarelui, campul isi imbraca pe rand hainuta in culorile vremii care il stapaneste.
In spatele spitalului din oras, se afla campul lasat la voia intamplarii si stapanit doar de natura.In fiecare zi, cand trec prin dreptul lui ma opresc sa privesc in zare peste el...
Din cand in cand culeg cate o poza cu ceea ce ofera peisajul.
Intr-un colt a iesit ca din senin floarea care poarta numele "Mana Maicii Domnului".Spre surprinderea mea,pe acelasi manunchi florile aveau diferite nuante albe, roze si galbene.
Ciulinele are splendoarea lui.
Aici nu cunosc detalii, dar am privit-o indeaproape.
Mi-a atras atentia jocul de nuante.
Un covoras de puf.
Dupa atatea splendori se cuvine sa ma alatur psalmistului care in taina ne sopteste
Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!