Intr-un timp o randunica,avea-n cuibu-i sase pui
si privea la ei sarmana,ca la chipul soarelui.
De cu zori si pana-n seara,alerga pe deal pe vai
alerga ca sa adune hrana pentru puii sai.
De iubire nu odata s-a culcat ea nemancata
Dar destul de fericita ca nu s-antamplat nicicand,
Dintre pui s-adoarma vreunul,ars de sete sau flamand
Nici n-a fost mai mandra mama decat ea-ntre randunici.
Cand vazu-ntr-o zi ca puii ,se facusera voinici
Nici n-a mai avut rabdare pana cand pe fiecare
Pui, nu l-anvatat sa zboare, incotro voiau sub slava
Randunica istovita a cazut in cuib bolnava.
Si cu ochii plini de lacrimi zise celor sase pui
Dragii mamei eu de-aseara simt in inima un cui.
Aripile greu ma dor si nici vorba sa mai zbor,
Dumnezeu mi-a dat putere,oricand am avut nevoie,
Sa adun intr-una hrana numai numai pentru voi.
Astazi fiindca sunt bolnava dragii mamei se cuvine,
Mari cum v-a crescut maicuta,sa-ngrijiti si voi de mine.
Si ca nimeni dintre pui, sa nu simta ca mi-e rob,
Sa-mi aduca fiecare zilnic numai cate-un bob.
Ale voastre sase boabe milostive ma vor tine,
Pana cand o vrea Domnul sa ma faca iarasi bine.
Ascultand cuvantul mamei au zburat cei sase pui
Si-au adus vreo sase zile,fiecare bobul lui.
Mai departe ansa puii beti de-al slavilor analt,
Fiecare avand credinta ca-i aduce celalalt.
N-a adus niciunul bobul si uitata mucenica,
A murit an cuib de foame cea mai sfanta randunica.
A ramas de-atunci povestea trista,neluata-n seama,
Orisicui ai vrea s-o spui ca o mama poate creste ,
Sapte opt sau zece pui ansa zece pui adesea,
Dupa cum bag eu de seama
Nu pot toti hrani o mama.
AMIN.(Vasile Militaru)
O zi binecuvantata!