vineri, 23 aprilie 2010

Doctorul





Intr-o zi intr-o casuta,cand eram acasa eu
Se vorbea despre un doctor ce nu credea in Dumnezeu.

Intr-o zi cum sta la masa si citea dintr-un roman
Iata unde ca la dansul vine-un copilas sarman.

Domnul doctor mama mea e grav bolnava si taticul a murit
Iar eu fiind cel mai mare dupa leacuri am venit.

Doctorul se-nduioseaza de la masa se ridica
Si cu gandul tot la carte gresind ia o alta sticla.

Bucuros copilul fuge la maicuta lui bolnava
Nestiind ca duce-n mana in sticluta lui otrava.

Doctorul daca-l petrece cu privirea pe orfan
Se intoarce iar la masa si citeste din roman.

Dar deodata se-nfioara de la masa se ridica,
Oare ce medicamente i-o fi pus in a lui sticla?

Cand zareste eticheta inima i s-a oprit.
Ah! ce crima poat sa fie grav e ceea ce-am gresit.

N-am sa mai ajung copilul cea fugit la a lui mama
Daca gusta din otrava v-a muri de buna seama.

Atunci plin de disperare in genunchi s-a aruncat
Si cu ochii plini de lacrimi catre ceruri a strigat:

Daca este divinitate daca este Dumnezeu,
Sa-mi asculte rugamintea glasul sufletului meu.

Faca dar sa nu ajunga la maicuta lui bolnava
Copilasul care duce in sticluta lui otrava.

Iata usa se deschide copilasul cu sfiala,
Si cu ochii plini de lacrimi ii arata mana goala.

Domnul doctor eu in fuga am cazut si-am spart sticluta
Fieti mila si-mi da alta sa nu moara si maicuta!

Doctorul cu bucurie il serveste-n graba mare
Si-l petrece cu privirea copilasul la plecare.

Si-a plecat genunchii, fruntea pana la pamant,
Si-ntr-un fel de umilinta s-a rugat Domnului Sfant:

Recunosc ca este acolo sus an cer un Dumnezeu.
Vreau sa fiu si eu de-acuma un mic slujitor al Sau.
AMIN.
Va doresc o zi binecuvantata!

6 comentarii:

kis spunea...

extraordinar! din copilarie nu am mai auzit de poezia asta,recunosc aceste poezii dar nu mai stiu cine e autorul;
fi binecuvantata!

corina spunea...

Kis nici eu nu cunosc autorul acesta e motivul pentru care nu l-am scris.Dar cine stie poate o sa mai citeasca si altii si poate aflam cine e autorul.Ce zici sa mai asteptam?

Marina spunea...

Ah, si eu o stiu. Insa cu o alta rima, sub alta forma, nu stiu cum sa zic. Sau era chiar o poveste, nu o poezie...Nu mai tin minte exact. Cred ca in manualul de religie al fratelui meu am citit...

Marina spunea...

Ce-mi place caietul, Corina. Ma linisteste numai cand vad poza. Si parca ii simt si mirosul...curat, copilarie, inocenta, bunatate, nostalgie...

corina spunea...

Marina ma bucur mult ca ai revenit,cu siguranta poezia poate fi expusa sub mai multe nuante eu aceasta varianta o am.Caietul e minunat asa cum l-ai expus tu.Cu ajutorul Domnului o sa revin saptamana viitoare,cu aalta poezie.As vrea sa tin mai mult timp o poezie, ca sa poata fi citita de cat mai multe suflete.Te imbratisez.

Unknown spunea...

Superba poezie!Ce pilda minunata!