A....ce repede a trecut timpul....ce repede trecem si noi...
Si,...iata ca a trecut deja o jumatate de luna din anul in care am intrat si,...viata merge mai departe cu framantarile,asteptarile, zbaterile, iubirile, bucuriile, frumusetile,dezlantuirile ei.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu!Oare traiesc eu cu adevarat acest dar pe care Dumnezeu din mila Lui cea mare mi-l face mie?
Am gasit cateva randuri in care m-am regasit si le-am notat...
Mantuitorule! Vin la Tine nu pentru ca as putea sa-Ti aduc inainte credinta puternica, neclintita, si o inima plina de nadejde si supunere. Nu! Vin la Tine fiindca nu am nimic, fiindca am saracit... Nu-Ti pot aduce decat o inima infranta, pe care o asez la picioarele crucii Tale.
Cu astfel de gand am pasit si eu pragul acestui an.Mi-a placut in mod deosebit un margaritar pretios pe care l-a lasat Solomon in jurnalul lui.
Pentru aceea m-am rugat si mi s-a dat intelepciune, am chemat, si duhul cuminteniei a coborat peste mine.
Am tinut la ea mai mult decat la sceptre si decat la tronuri si am socotit bogatiile desarte fata de ea.
N-am pus alaturi de ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindca tot aurul din lume pe langa ea nu este decat nisip, iar argintul, inaintea ei,mi se pare noroi.
Am pretuit intelepciunea mai mult decat sanatatea si frumusetea; am pus-o chiar inaintea luminii, fiindca stralucirea ei nu se stinge niciodata.
Impreuna cu ea mi-au venit toate bunatatile, caci in mainile ei sunt bogatii nenumarate.
(din Int.lui Solomon cap. 7)
Ce as putea sa doresc mai mult decat sa am o inima infranta si sa cer intelepciune cu care pot sa patrund prin paienjenisurile sumbre ale acestei vieti.
Va doresc o zi cu lumina in suflet!