Inca de pe vremea de cand eram copii in luna Octombrie dupa adunarea recoltei si respectiv a bostanilor de pe camp, fauream felinare cu care speriam copiii mai mici.Acestea se faceau la tara, la oras mai putin.Cam asta era tot ce stiam noi despre aceste felinare.Nu stiam despre o zi anume, si chiar nu stiam nimic mai mult.
Insa ceea ce se intampla pe vremea copilariei mele si cu ceea ce se intampla acum e departe ca cerul de pamant.
Acum pentru ca se apropie sarbatoarea Halloween lumea parca a innebunit.
Ramai paf la mastile care se gasesc in comert si te gandesti cum de oamenii isi pun cornitele deavolului in cap de buna voie si nesiliti de nimeni.
Si cum traim cu totii in lume este clar ca si copiii nostri imbratiseaza aceste sarbatori pagane si distorsionate total.
Vorbind cu copiii mei pe aceasta tema,desigur nu am ramas foarte incantata de faptul cum vad ei aceasta sarbatoare.Si probabil ca un copil, vede cu ochi de copil adica ceva frumos si nu vede ca fiind ceva rau sau de prost gust.
Insfarsit eu le-am vorbit ceea ce trebuia sa le spun din partea mea ca mama.
Dar nu m-am oprit doar aici ci am mers mai departe, sa pun problema mai sus adica in fata lui Dumnezeu.
Ma aflam pe autobuz in drum spre servici si aici am continuat povestea inceputa acasa cu copiii.
Si-am zis asa: Doamne invata-ma exact cum ar trebui sa procedez cu copiii, si ce sa fac in fata acestui Hallowen! Nu as vrea sa fiu din nou stricta si rea.
La mine aveam doar patericul egiptean si nu am avut Biblia din care sa primesc raspuns din partea lui Dumnezeu.
Dar ce sa vedeti Dumnezeu mi-a luminat mintea cu un cuvant chiar din Pateric.
Am deschis aleatoriu cartea si ochii mi-au cazut pe o povestire frumoasa.
"Odata preotul Schitului a mers la arhiepiscopul Alexandriei pentru o trebuinta bisericeasca.Daca s-a intors si a venit la Schit, il intrebau fratii, zicand: cum ai umblat, avvo? Ce ai vazut in oras? Raspuns-a lor: eu, fratilor, alta fata de om n-am vazut in cetate, decat pe arhiepiscopul.Iar ei auzind aceasta, se minunau si dupa acest cuvant al lui au inceput toti fratii foarte tare a pazi acest obicei, adica a-si pazi ochii lor de vederile nefolositoare."
Un raspuns ferm si prompt care m-a invatat exact ceea ce trebuie sa adopt ca mama in casa mea.
Stim cu totii ca Dumnezeu e bun dar e si drept.Nu putem sluji la doi domni ne invata cartea sfanta.
Atat m-am simtit de bine in acea zi, incat parca toata dupa-amiaza la servici a fost floare la ureche.Ma miram si eu de unde atata putere si nici urma de oboseala!:)
Dumnezeu ne asculta de atatea ori si ne vorbeste daca nu Il auzim, piedica cu siguranta suntem noi!
Va doresc o Duminica luminoasa!