Cuvinte duhovnicesti

Iubirea de sine

Gheronda, ce este iubirea de sine?

-A face pe plac omului celui vechi, adica a-l iubi pe omul tau cel vechi. Si lacomia pantecelui si egoismul si incapatanarea si invidia se trag din iubirea de sine. Si, vezi, unul din iubire de sine cauta confortul, tihna personala fara a tine cont de nimeni. Altul se ingrijeste cu meticulozitate de mancarea sa, de somnul sau, ca nu cumva sa pateasca ceva cu sanatatea. Altul cauta sa fie luat in seama, sa fie apreciat de ceilalti: putin sa nu-i dai importanta sau sa nu-i faci voia, ca reactioneaza imediat: " De ce nu m-au bagat in seama? iti spune. Am sa le arat eu lor!". Mai, mai, infricosator lucru este iubirea de sine!

Iubirea de sine ne lipseste de pace si de bucurie

- Din ce cauza, Gheronda, nu-mi gasesc intotdeauna pacea? 

           -Nu te-ai eliberat inca de sinele tau, ci esti sclava omului tau celui vechi.Cauta sa-ti arunci sinele, caci altfel te va arunca el pe tine.Cel care are iubire de sine nu poate avea odihna, pace sufleteasca, fiindca nu este liber launtric.Este ca o broasca testoasa, si paseste la fel ca ea. Oare broasca testoasa isi scoate liber capul?

Mai tot timpul ramane in carapacea ei.         

                          -Gheronda, teoretic imi dau seama cum trebuie sa fiu, in practica insa...
                         -Punerea in practica este dificila fiindca prin asta il constrangi pe omul cel vechi.Dar daca     nu-l constrangem cu sarguinta pe omul nostru cel vechi, el ne va arunca in aer zidirea duhovniceasca.

                                                                         ( Patimi si Virtuti - Paisie Aghioritul)
                             

Omul simplu are numai ganduri bune

L-am luat pe Pr. Paisie in "brate" si nu ma mai satur sa-l ascult...
Astazi mi-a vorbit despre omul simplu.
Omul simplu este fara de rautate si fara de viclenie.El transforma in bine si raul si uratul.Are intotdeauna ganduri bune pentru ceilalti.Nu este prost, dar considera ca asa cum gandeste el, tot astfel gandesc si ceilalti.
    - Gheronda, dati-ne un exemplu!
    - Nu v-am povestit despre acel Parinte Haralambie care a trait la Manastirea Cutlumus?
Fusese bibliotecar, dar in cele din urma l-au scos din aceasta slujire, fiindca niciodata nu incuia usa la biblioteca.
"De ce aveti nevoie de chei la usi? spunea el.Lasati oamenii sa citeasca cartile!". Avea o asemenea simplitate si curatie, incat nu-i trecea prin minte ca exista si oameni care fura carti.
   Omul simplu, fiindca are intotdeauna ganduri bune despre ceilalti, ii vede pe toti buni.Imi amintesc si de un alt batranel, de parintele Teoctist de la Manastirea Dionisiu.Cata simplitate avea!Intr-o seara ramasese impreuna cu un monah la Karyes, la conacul manastirii.Noaptea tarziu cineva a batut la usa si batranul Teoctist a alergat sa deschida. "Lasa-l, ii spune monahul, nu-i deschide la ora asta, ca sa ne putem linisti!". "Si de unde stii cine este? Poate sa fie chiar Hristos! Sa-i deschidem!".Si s-a dus de a deschis usa. Vedeti, omul simplu pune gandul cel bun inainte si intotdeauna ceea ce esta bun asteapta.
 Sa punem impreuna gandul cel bun si sa trecem frumos acest sfarsit de saptamana!

Iubirea de sine

Gheronda ce este iubirea de sine?
-A face pe plac omului tau celui vechi, adica a-l iubi pe omul tau cel vechi.Si lacomia pantecelui si egoismul si incapatanarea, si invidia se trag din iubirea de sine.Si, vezi, unul din iubire de sine cauta confortul, tihna personala, fara a tine cont de nimeni.Altul se ingrijeste cu meticulozitate de mancarea sa, de somnul sau, ca nu cumva sa pateasca ceva cu sanatatea. Altul cauta sa fie luat in seama, sa fie apreciat de ceilalti: putin sa nu-i dai importanta sau sa nu-i faci voia, ca reactioneaza imediat:"De ce nu m-au bagat in seama? iti spune.Am sa le arat eu lor!".Mai, mai infricosator lucru este iubirea de sine!

Astazi, mai mult sau mai putin, la cei mai multi oameni exista iubire de sine, nu au duh de jertfa.A patruns duhul lui: "Sa nu patesc eu ceva rau".

-Gheronda, o sora imi face greutati.
-Stii ce se intampla? Multi vad ce greutati le fac ceilalti, iar nu cu ce ii ingreuiaza ei pe altii. Au pretentii numai de la ceilalti, nu si de la ei insisi.Insa logica vietii duhovnicesti este sa cercetezi cu ce anume ii ingreuiezi tu pe ceilalti si nu cu ce te ingreuiaza altii pe tine;sa vezi ce anume il odihneste pe celalalt, iar nu ce te odihneste pe tine.Oare pentru odihna am venit in aceasta viata? Pentru viata comoda? Nu am venit in acesta lume ca sa petrecem bine ci ca sa scuturam de pe noi tina pacatului si sa ne pregatim pentru cealalta viata.

 -Din ce cauza Gheronda nu-mi gasesc intotdeauna pacea?
 -Nu te-ai eliberat inca de sinele tau, ci esti sclava omului tau celui vechi.Cauta sa-ti arunci sinele, caci altfel te va arunca el pe tine. Cel care are iubire de sine nu poate avea odihna, pace sufleteasca, fiindca nu este liber launtric.

-Gheronda teoretic imi dau seama cum trebuie sa fiu, in practica insa...
-Punerea in practica este dificila fiindca prin asta il constrangi pe omul cel vechi.Dar daca nu-l constrangem cu sarguinta pe omul nostru cel vechi, el ne va arunca in aer zidirea noastra duhovniceasca.

IUBIREA DE SINE

MAMA TUTUROR PATIMILOR

Patimi si virtuti (Paisie Aghioritul)

O seara binecuvantata!

Astazi nu distingi barbatul de femeie

Odata, ca sa-l incurce pe inteleptul Solomon,i-au adus inainte un grup de baieti si un alt grup de fete,la fel imbracati intru toate, ca sa-i deosebeasca.Acela i-a trimis la o cismea si i-a pus sa se spele.Dupa felul cum se spalau i-a deosebit: fetele aruncau cu grija si cu sfiala  apa pe fata, in timp ce baietii o aruncau cu vioiciune si faceau zgomot din lovirea fetei lor cu palmele.
Astazi baietii au imitat atat de mult femeile, incat de multe ori nu se deosebesc de ele.Mai demult puteai distinge barbatul de femeie de la cinci sute de metri.Acum nici deaproape nu-ti dai  seama ce este.Nu-ti dai seama ce este femeie sau barbat.De aceea prorocia spune ca va veni vremea cand oamenii nu se vor putea distinge; barbatul nu se va deosebi de femeie.Batranul Arsenie Pestereanul (pustnic in pesterile din tinutul Sfintei Ana din Sfantul Munte) a spus unui tanar care avea un par pana jos:
"Bine dar tu ce esti?Baiat sau fata?".Nu se putea distinge.Mai demult erau tunsi cei ce veneau in Sfantul Munte.Acum vin asa cum sunt...Eu insa ii tund cu foarfecele cu care tai lana, atunci cand impletesc metanii.Cati nu am tuns!In spatele Altarului ii tund.
Cand vin unii ca acestia le spun: "Am fagaduit unora cu chelie sa le dau par....Faceti dragoste si dati-l!Ce sa facem acum?Am fagaduit!"
-Dar sunt deacord Parinte ?
-Trebuie sa stii cum sa le spui.Nu incep sa spun :"In felul acesta veniti? Nu va e rusine?Nu cinstiti acest loc sfant!".Ci le spun: Bre, voinicilor, voi cu acest par va necinstiti barbatia voastra.Daca ati vedea un ofiter in Omonia ca umbla cu o geanta femeiasca cum vi s-ar parea?Se potriveste mai copile?Trebuie sa-l taiem!".Si-i tund.Stiti cat par adun?Cateodata, daca vreunul se impotriveste si incepe sa intrebe:"De ce etc., ii spun: "Ce de ce?Nu sunt calugar?Fac calugarii.Asta e treaba mea.Totul este modul cum le spui.Incep sa rada si dupa aceea ii tund.Daca ati stii cat se bucura parintii atunci cand ii tund pe copii! Stiti cate binecuvantari primesc de la parinti, de la mame?Numai pentru aceasta ma va ierta Dumnezeu!...
A iesit alta moda sa-si tunda parul dar sa-si lase niste coame."Bre, tinere, ce noima are coada aceasta?",intreb cateodata."O lasam, imi spun,ca sa ia aminte ceilalti la noi".Copile sa-i platiti  pe ceilalti, nu cred ca iau aminte la voi din pricina atator probleme ce le au".Vezi pe altii cogeamite flacai, ca isi pun cercei.Cati cercei am scos!
-Parinte unii poarta numai cate un cercel.
Anarhistii sunt cei care poarta un cercel.Un cercel in ureche este simbolul anarhiei.Nu-l pun asa din pricina afemeierii; isi gauresc urechea si-l pun ca semn de impotrivire.A venit un tanar cu tatal lui la Coliba.Era de 22 de ani cu par lung, barba si un cercel in ureche."Nu se potriveste, ii spun.Multi va iau in nume de rau.Eu insa nu.Oamenii nu stiu ca sunteti anarhisti si va iau in nume de rau".L-a scos dupa aceea si mi l-a dat.Era de aur."Da-l unui aurar ca sa-ti faca o cruciulita" ii spun.
-Parinte altii isi pun cercel si in nas.
Aceasta inseamna ca deavolul le-a pus inel in nas,numai capastrul nu se vede...Sunt unii care poarta la gat lanturi lungi de aur.L-am sapunit bine pe unul!I le-am scos si-apio i-am spus: "Sa le dai la vreun orfan sau sa le dai mamei tale ca sa le dea la vreun sarac".Dupa ce il aduc la socoteala, imi spune: "Ce sa fac?". "Sa incepi prin a purta o cruciulita cu un singur lantisor".Barbati si poarta aurarii!Si au niste lanturi lungi de aur, cate doua-trei randuri, lucru pe care nici printesele nu-l fac.Isi pun lanturi la gat ca sa-i vada ceilalti si apoi vin si-si spun problema. Dar problema acolo este!Au pierdut masura.Au devenit oameni de nimic.Altii isi poarta zodia la gat.Il intreb pe unul : "Ce-i aceasta? Pentru prima data o vad". "Este zodia mea",imi spune.Iar eu credeam ca este o iconita cu Maica Domnului.
"Bine dar sunteti animale de purtati zodii?", il intreb.
Toane!Neoranduiala launtrica rabufneste inafara.Sa facem multa rugaciune ca Dumnezeu sa ne lumineze tineretul, ca sa pastreze putin aluat.
          Cu durere si dragoste pentru omul contemporan
                       Paisie Aghioritul

Prin marturisire omul se elibereaza

Parinte, in primii ani ai crestinismului crestinii faceau marturisire publica. Aceasta ajuta ?
-Altii erau anii cei dintai ai crestinismului si altii cei de acum. Aceasta nu ajuta astazi.
-De ce oare, Parinte ? Atunci aveau mai multa ravna?
-Aveau si mai multa ravna si nu aveau cele pe care le au oamenii astazi. Iata, acum perechile se despart fara motiv, nu mai sunt ca cele de odinioara.
Oamenii s-au indepartat de Taina Marturisirii si de aceea se ineaca de ganduri si de patimi. Cati nu vin si cer sa-i ajut in vreo problema de a lor, dar nici nu se spovedesc si nici nu merg la biserica. "Mergi la biserica?", ii intreb. "Nu", imi raspund. "Te-ai spovedit vreodata?". "Nu. Dar am venit sa ma faci bine". "Dar cum asa? Trebuie sa te pocaiesti de gresalele tale, sa te spovedesti, sa mergi la biserica, sa te impartasesti atunci cand ai binecuvantare de la duhovnicul tau, iar eu voi face rugaciune sa te faci bine. Uiti ca exista si alta viata si trebuie sa ne pregatim pentru ea?"."Asculta, Parinte, cele ce le spui despre biserici, alta viata etc., pe mine nu ma preocupa. Astea sunt basme. Am mers la vrajitori, la medium si nu au putut sa ma faca bine. Am aflat ca tu ma poti face bine". Hai acum descurca-te! Le spui despre spovedanie, despre viata viitoare si iti spun: "Aceasta sunt basme", iar pe de alta parte, te roaga: "Ajuta-ma, ca iau hapuri". Ei, cum, in chip magic se vor face bine ?
Si iata ca desi multi au probleme pricinuite de pacatele lor, nu se duc la un duhovnic care ii poate ajuta in mod real, ci sfarsesc prin a se spovedi la psihologi. Isi spun istoricul lor, le cer sfaturi pentru problemele lor si , daca au de trecut un rau, ii aunca in apa si ori se ineaca, ori ies dar unde ies? In timp ce, daca ar merge sa se spovedeasca la duhovnic, vor trece pe celalalt mal pe pod, fara osteneala, pentru ca in Taina Spovedaniei lucreaza harul lui Dumnezeu si se elibereaza.
-Parinte, unii spun :"Nu aflam duhovnici buni si de aceea nu mergem sa ne spovedim".
-Acestea sunt indreptatiri.  Fiecare duhovnic are putere dumnezeiasca din moment ce poarta epitrahil. Savareste Taina, are har dumnezeiesc si atunci cand citeste rugaciuna de iertare Dumnezeu sterge toate pacatele pe care le-am marturisit  cu pocainta sincera. De noi depinde cat ne vom folosi prin Taina Marturisirii.
Odata a venit acolo la coliba unul care  avea probleme psihologice, cu gandul ca am harisma stravederii si as putea sa-l ajut . "Ce prevezi pentru mine?, ma intreba. "Sa cauti un duhovnic si sa te spovedesti, ca sa poti dormi ca un puisor si sa nu mai iei medicamente", ii spun. "Nu mai exista astazi duhovnici buni, imi spune. Mai demult axistau". Vin cu gand bun, ca vor fi ajutati, dar nu primesc ceea ce le spui, si pacat de cheltuielile cu drumul.
Vad insa si o noua tehnica a diavolului. Baga in mintile oamenilor gandul ca, daca fac o oarece fagaduinta si o implinesc, daca mai merg si la vreun loc de inchinare, sunt in regula duhovniceste. Si vezi pe multi mergand cu lumanari si cu alte obiecte fagaduite la manastiri, la locuri de inchinare si le atarna acolo, mai fac si cruci mari, mai plang putin si se limiteaza la acestea. Nu se pocaiesc, nu se spovedesc, nu se indreapta, iar aghiuta se bucura.
                                        Paisie Aghioritul   ( cuvinte duhovnicesti )

Din fericirea lumeasca iese stresul lumesc

Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de viata cea simpla, fireasca si inainteaza spre lux, cu atat creste si nelinistea din ei.Si cu cat se indeparteaza mai mult de Dumnezeu , este firesc sa nu afle nicaieri odihna.
Din traiul cel bun lumesc , din fericirea lumeasca iese stresul lumesc.Educatia exterioara cu stres duce in fiecare zi sute de oameni ( chiar si copii mici) la psihanalize si la psihiatri si construeste mereu spitale de boli psihice si instrueste psihiatri, dintre care multi  nici in Dumnezeu nu cred,nici  existenta sufletului nu o primesc.Prin urmare cum pot acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta  ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica?
Oamenii incearca sa se linisteasca cu calmante sau cu teorii yoga, si nu vor adevarata liniste, care vine atunci cand se smereste omul si care aduce mangaierea dumnezeiasca inauntrul lor.
Cand vedem un om cu o neliniste mare desi le are pe toate-nu-i lipseste nimic- atunci sa stim ca ii lipseste Dumnezeu.In cele din urma oamenii sunt chinuiti si de bogatie, pentruca bunurile lumesti nu-i implinesc sufleteste; sufera un chin indoit.Cunosc oameni bogati care au de toate si nu au nici copii, si tot se chinuesc.Se plictisesc de somn,se plictisesc de plimbari, sunt chinuiti de toate." In regula", ii zic unuia, daca ai timp liber, fati cele duhovnicesti.Citeste putin din Evanghelie."Nu pot" imi spune." Fa un bine, dute la un spital si mangaie un bolnav". "Cum sa merg pana acolo?" raspunde. "Si de ca sa fac aceasta?" . " Dute ajuta pe vreun sarac din vecini". " Nu nu ma multumeste nici aceasta", spune.Sa aiba timp liber sa aiba o gramada de case, sa aiba toate bunatatile si sa se chinuiasca!Infricosator!Stiti cat astfel de oameni exista?Si daca nici nu lucreaza, ci isi trag veniturile numai din averile lor, atunci sunt cei mai chinuiti oameni.

                               ( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan)
                                                Paisie Aghioritul)


                          O zi linistita va doresc tuturor!

Si inimile s-au facut de fier.....

Deoarece inlesnirile omenesti au depasit limitele,ele au devenit greutati.S-au inmultit masinile,s-a marit imprastierea mintii, l-au facut pe om masina, si acum masinile si fierul fac comanda omului.De aceea si inimile oamenilor s-au facut de fier.Dar desi exista toate aceste mijloace,totusi nu se cultiva constiinta oamenilor.Mai demult oamenii lucrau cu animalele si erau milostivi.Daca-ti incarcai animalul putin mai mult  si nenorocitul ingenunchea,ti se facea mila de el.Daca era flamand si te privea cu dojana, ti se inmuia inima.Mi-aduc aminte ca atunci cand ni se imbolnavea vaca sufeream si noi,pentruca o consideram madular al familiei noastre.

Astazi oamenii au masini de fier si li s-au facut si inimile tot de fier.S-a rupt un fier?Sudura autogena.S-a stricat masina?Se duce la reparat.Daca nu se poate face, o arunca; nu-i doare inima.Spun: "E fier!".Nu lucreaza deloc inima.Dar in felul acesta se cultiva iubirea de sine si egoismul.

Astazi omul nu se gandeste la semenul sau.Mai demult,daca ramanea mancarea pentru cealalta zi se strica,si astfel se gandeau oamenii si la vreun sarac.

"Daca este vorba sa se strice, spuneau, mai bine sa o duc la un sarac".Iar unul ce ar fi avut o stare duhovniceasca, spunea: "Sa manance saracul mai intai si dupa aceea eu".

Acum insa o pun la frigider si nu se gandesc la altul care are nevoie.Imi aduc aminte ca atunci cand aveam recolta buna de zarzavaturi etc. dadeam si le imparteam la vecinii nostri.Ce sa facem cu atatea?Pe langa aceasta s-ar fi si stricat.Acum au frigidere. "De ca sa dam la altii?", spun ei.Sa le punem la frigider sa avem noi".Nu mai vorbim ca tone intregi arunca sau ingroapa in pamant si mor de foame milioane de oameni.

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan)

Paisie Aghioritul