Iarba pretioasa

Buna dimineata! Cum sa incepi o zi buna :)

Magarul cel batran

Intr-o buna zi magarul unui taran cazu intr-o fantana.Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut.Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.Asa ca taranul isi chema vecinii ca sa-i dea o mana de ajutor.Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar spre mirarea tuturor, dupa multe lopeti de pamant,magarul se potoli si tacu.
 Taranul se duse si privi in adancul fantanei si ramase uluit ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant ssi pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul,ajuns pana la gura fantanei,sari peste ghizduri si iesi frematand...
    Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati...Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
    Fiecare din greutatile noastre este o ocazie  pentru un pas in sus.
    Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
   1. Curata-ti inima de ura, frica si egoism.
     2.Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
     3.Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
     4.Darueste mai mult si asteapta mai putin.
     5.Iubeste mai mult si ......scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
                       de la Maria.
                                        O duminica linistita!

Puterea unei Rugaciuni

    O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins,a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului
 intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

     Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
    Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
     Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
     Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
    Louise a raspuns: Da, domnule.
     O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
    Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
    Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
    Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedeaprivind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

         Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale
     Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.



        PUTEREA UNEI RUGACIUNI:
    Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru binecuvantarile pe care le aveti in viata.
     Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata           

              

                In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!

                 In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!

                 In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!

                 In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

                 Cu multa dragoste pentru tine.
                  

                                        O zi frumoasa!
                   

O nevointa III

Greu am mai inghitit ceaiul acela,pentru ca toata gura imi era o rana si-mi supura, dar dupa trei zile, pe cand mama era aplecata sa aprinda focul in soba, am reusit sa articulez cuvantul mama!I s-a parut mamei ca aude ceva, dar a crezut ca a fost o pisica...In ziua aceea n-am mai putut zice vreun cuvant, dar a doua zi i-am cerut ceai.Si m-o luat mama plangand in brate si a zis: Savetuca, daca tu ai grait, si mortii din morminte vor invia!

Si m-o ajutat Dumnezeu si Sfantul Ioan si mi-o revenit graiul si m-am facut destul de bine pana primavara.Dar era foamete si eu eram tare slaba.Atat de slaba ca ma tinea mama in brate in timp ce torcea cu furca-n brau.Si s-a uitat odata la fus si a vazut ca e mai gros decat piciorul meu, s-atunci s-o hotarat sa ma trimita cu Carsul, cu ceilalti copii, in Ardeal.Si a avut grija Dumnezeu de mine si i-o dat inima buna la un crestin, la Mihai Rachita, din satul Soimeni, judetul Cluj.Si m-o hranit cu lapte de bivolita vreo trei luni de zile si asa m-am intremat si m-am facut bine.Si m-am gandit atunci ca pentru orice lucru bun Dumnezeu se va bucura si m-am hotarat SA NU MAI TAI CU CUTITUL DUMINICA.Macar atata puteam face si eu pentu cata minune a facut El cu mine!"

Traeste mama mea in Bucovina, in comuna Bilca, si poate confirma...cat este de bun Dumnezeu!

                                           Sfarsit!

           .

                                    Va doresc o zi binecuvantata!

O nevointa partea II

Am fost nacajiti tare, ca mama o ramas vaduva cu doi copii - pe mine ma avea in pantece - si eram atata de saraci ca n-aveam nici obiele toti.Pe urma m-am si imbolnavit de angina difterica si n-am mai putut vorbi.Zaceam la pat si intr-o zi de iarna, pe cand mama se dusese sa caute ceva de lucru si mancare, au intrat in casa noastra doua tiganci, doua satrarite.N-aveau ce sa fure, pentru ca noi n-aveam nimic, si atunci una dintre ele a tras de pe mine cerga cu care eram invelita, insa cealalta, mai miloasa, a oprit-o si i-a zis: Las-o, tu, nu vezi ca moare!Atunci m-am imbolnavit mai tare pentu ca m-au lasat dezvelita in frig si eu nu ma puteam misca sa-mi trag cerga inapoi pe mine.Era in iarna de dupa razboi.Aveam doar 9 ani cand am ramas muta.Din gura-mi curgea doar sange, iar mama n-avea bani sa ma duca la doctori si nici nu aparusera inca antibioticile.Intr-o zi in postul Craciunului, au venit la mama matusa Catrina, nanasa Maria si cu Juravloaia.Si matusa a intrebat-o pe mama:
N-o murit, Olimpie, c-am auzit clopotul si de asta am venit pe la voi?Eu insa am avut un vis in noaptea aceea.Desi eram asa de saraci ca nu aveam masa si scaune, in schimb avea mama pe perete o icoana cu Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.Era singura noastra icoana.Si in noaptea aceea l-am vazut pe sfant iesind din icoana si venind la capataiul meu.Si mi-a spus sa-mi fac ceai din florile de la icoana lui, ca ma voi face bine!Mie imi placeau mult florile si-i pusesem langa icoana niste boncani (pentru ca nu-si pierd culoarea), busuioc si vazdoage.Buun.Problema era, cum sa-i spun mamei sa-mi faca ceai, pentru ca nu puteam vorbi si nici macar degetele nu mi le puteam misca? Cum venisera femeile acelea la mama si erau interesate de moartea mea, au venit si pe la mine, pe la pat, iar matusa Catrina si-a dat seama ca vreau ceva.Dupa cateva ore de-ncercari, au adus creion si hartie si pana seara am reusit sa scriu - mai degraba mama a scris cu mana mea!-cuvantul ceai.
N-am reusit insa decat a doua zi sa le fac sa inteleaga ca vreau ceai din florile de la icoana: vedeau ca ma uit fix la Sfantul Ioan si atunci mama a stabilit ca daca ele ghicesc din ce sa-mi faca ceaiul, eu sa inchid ochii.Am clipit la flori, dar mamei ii iera cam frica sa-mi faca ceai din ele, nanasa Maria insa i-a zis:Fa-i Olimpie!S-asa moare!
                                
                            Va urma.
              

O nevointa

Trecand prin lumea aceasta mare a vietii intalnim mii de oameni cu mii si mii de ganduri.Fiecare isi expune credinta in felul lui.Pot sa spun ca de multe ori am auzit expresia referitoare la post "Ca nu-i pacat ce bagi in gura ci ceea ce scoti din gura".Omul stie tot. Da raspunsuri la orice i-ai pune in fata.Insa cand sa-l indrumi sau mai bine zis sa-i sugerezi  o nevointa fie ea cat de mica parca stai sa-l pui pe jar. Nevointa gadila urechea omului fie el si crestin.Am intalnit oameni care spun ca Dumnezeu nu cere de la noi sa faci Metanii de exemplu,nu asteapta sa tii post daca nu poti,nu asteapta sa dai daca nu ai de unde si asa omul se lasa dus de val si se culca pe urechea ca Dumnezeu e Mare si e Bun.El nu asteapta nimic de la noi decat inima.Dar cum ar putea omul sa daruiasca inima lui Dumnezeu cand el omul nu se nevoieste cu nimic?Mai jos vreau sa va aduc o poveste nu de basm ci o poveste adevarata a unei femei care m-a uimit printr-o nevointa pe care ea si-a luat-o pe umerii ei.Povestirea am gasit-o in revista Lumea Credintei.Poate ca multi dintre dumneavoastra o cunoasteti insa pe mine m-a impresionat de aceea vreau sa o aduc aici.Nu as vrea sa va plictisesc de aceea am hotarat ca e mai bine sa o impart in doua sau mai multe parti.Titlul este urmatorul:
           De ce nu taie mama cu cutitul duminica
Anul trecut m-a asteptat mama cu nerabdare sa ajung acasa, in Bucovina.Si pentru ca nu ma vazuse de mult, dar si pentru ca venise de la biserica si, stiind ca eu trebuie sa sosesc, isi cumparase un pepene si statea cu el in fata asteptandu-ma....ca sa i-l tai!Mama mea nu taie nimic cu cutitul, duminica. Nici nu gateste.Toate se fac sambata seara la mine in sat, dupa ce bat clopotele si se lasa lucrul .Asa era pe vremea copilariei mele, asa m-a crescut mama si asa tine ea randuiala si acuma....
   Duminica e ziua Domnului si trebuie s-o sfintim, zicea mama.Asa ca nu primeam haine curate, daca nu mergeam la biserica! Imi dadea si cativa lei pentu milostenie, chiar daca nu ceream, pentu ca spunea ca....
,,.....Eu nu ma duceam la biserica fara un ban pentru saraci.Atata plangeam la mama pana capatam un banut, cat de mic, ca sa-l dau la un om necajit...Altfel nu mergeam la biserica.Si mama, saraca ,facea ce facea si-mi dadea.Eram tare miloasa!O, de-as mai fi si acuma asa si daca as mai avea s-acuma credinta de atunci!
N-am sa uit cate zile oi trai cum m-a binecuvantat un om care venea din lagar, dupa razboi, cu un sac in spate, legat ca un fel de traista, cu care m-a rugat plangand:Copila vin de departe tare si-s atata de flamand! N-ai cumva o bucata de mamaliga, ca n-am mancat nimic de trei zile?Si eu atuncea mi-o fost tare mila si m-am dus si am smuls niste ceapa din gradina si i-am dat singura noastra mamaliga s-o manance!S-o mancat omul acela s-atata mi-o multumit!...
-Si bunica...?
-Mama, saraca, ma tot intreba si ea:Copila si noi ce mancam acuma?-ca mamaliga era toata mancarea noastra din casa.In sinea mea insa eram tare multumita ca l-am saturat pe saracul acela! Pe atuncea cand ne era bine mancam mamaliga cu zer, sau turta cu tarate.Mai tarziu cand mama mai lucra cu ziua la scoala, ne mai dadea directorul-Rotar il chema-s-aruncam cojile de la cartofi si eu le spalam, le prajeam un pic si le mancam.S-acuma zicem ca-i rau?!..Asta nu-i chin! Sa ne fereasca Dumnezeu de chin!Chin era cand umbla saraca mama sa imprumute un crac de lemn sa aiba cu ce face focul si eu zaceam la pat si era inghetata apa in galeata in casa!S-au cand am stat cu picioarele in cenusa, ca sa-mi tina de cald, ca nu mai aveam lemne de pus pe foc.Si de mers la scoala mergeam cand eu cand Zaharie (fratele), ca n-aveam decat o pereche de opinci, s-acelea erau mari, ca erau ale mamei.
                            Va urma

O pilda

 

Mantuirea darul lui Dumnezeu

Un invatator credincios le-a imprimat in inima si mintea elevilor invatatura  despre credinta, in felul urmator:

       - Ionel! - se adreseaza invatatorul unui elev, scotindu-si ceasornicul din buzunar - iti trebuie tie acest ceasornic?... Uite, eu ti-l dau tie!

         Elevul ramase surprins. Prin capul lui trecura fel de fel de ganduri. Desigur - isi zicea el - domnul invatator glumeste. Si privi oferta cu un zimbet de neincredere.

        - Ghita! - se adreseaza invatatorul catre alt elev - iti dau tie orologiul acesta. Tine-l tu!

           Dar si Ghita se uita la ceas cu un zimbet de neincredere.

        - Niculita! - se adreseaza invatatorul catre un al treilea elev - fii tu mai cuminte decat ceilalti... Uite, iti dau tie ceasul acesta, pune-l in buzunar!

        - Multumesc, domnule invatator! - zise Niculita. Si intinzandu-si mana, lua ceasul si-l puse in buzunar.

           Ajutat de pilda aceasta, invatatorul isi continua lectia despre credinta, si la sfarsit dadu sa plece.

         - Domnule invatator! - strigara baietii - v-a ramas ceasul la Niculita!

         - Care ceas? - intreba invatatorul. Pai n-ati auzit si n-ati vazut ca eu i l-am dat lui...? Eu l-am imbiat si i      l-am dat si as fi un mincinos sa i-l mai cer inapoi... Eu imi tin vorba data... Ceasul ramane pentru totdeauna al lui Niculita.

          Copiii ramasesera uimiti. Fiecare avea in gandul lui si pe buzele lui intrebarea: ´´Prostul de mine! De ce nu l-am luat eu?´´Toti erau mahniti ca pierdusera un dar asa de pretios.

´´Noi n-am stiut ca domnul invatator asa intelege lucrul´´ graira ei intr-un glas.´´Noi credeam ca...´´

           - Apoi vedeti - grai invatatorul - gresala voastra este tocmai aici.

Voi v-ati crezut pe voi, dar nu m-ati crezut pe mine. Sa nu faceti si cu credinta ce sufleteasca tot asa!

Insa asa fac cei mai multi crestini. Credinta cea slaba si slabanoaga incepe tocmai de-aici. Omul nu-l crede pe Dumnezeu pe cuvantul lui sel sfant, din sfanta Scriptura.

In fata ofertei cu ceasul invatatorului, copiii, in loc sa primeasca darul, se ocupau cu gandurile lor, si ascultau de indoielile lor.

Asa e si omul. In fata darului mintuirii, in fata promisiunii lui Dumnezeu, omul  indata isi pune in cumpana gandurile lui, ocoselile lui si indoielile lui.

Ii arati omului locul din sfanta scriptura unde Domnul spune sa nu ne framantam caci El ne poarta grija.

O fi - zice omul - dar el crede mai mult in svarcolirile lui decat in cuvintul Domnului.

Un raspuns minunat

Raspunsul Episcopului Nicolae Velimirovici mecanicului de locomotiva,care se plange ca ocupatia lui este plicticoasa.
          "Te plangi de ocupatia ta.Toate celelalte ocupatii ti se par mai bune.Si esti tulburat si mahnit ca nu poti sa-ti gasesti o ocupatie mai buna.Multa vreme am stat pe ganduri pana ce am luat condeiul ca sa-ti raspund.M-am pus cu gandurile in situatia ta si in ocupatia ta.M-am asezat cu inchipuirea pe locul tau,in locomotiva,in duduit si zarva.Murdar si transpirat tot,priveam cu insufletire inainte.In spatele meu un intreg popor in miniatura:batrani, parinti,copii,printi diplomati,functionari,tarani muncitori,zilieri.Toti sunt apropiati in virtutea imprejurarilor,si toti depind de mine.Stau de vorba intre ei sau cu gandurile lor.Fiecare isi indreapta gindurile si nazuintele catre  statia ultima spre care au pornit.Dar daca va ajunge sau nu la statia sa,asta depinde de mine,iar eu depind numai de Dumnezeu.Ei nici nu isi dau seama ce mult depind de mine.La mine nici nu se gandesc; si nu ma cunosc.Si tocmai asta ma bucura.Cand am plecat din prima statie,nimeni nu a venit sa ma vada si sa ma cunoasca.Nimeni nu s-a intrebat: "Omul asta nu e cumva nebun,sau orb,sau beat?Iata toti ne-am incredintat lui vietile!El este omul cel mai important in acest oras agitat, ai carui locuitori suntem pentru o vreme."Nimeni nu a ajuns la un asemenea gand; si pe mine tocmai asta ma bucura nespus.Ma bucura ca atata popor si-a incredintat viata mie fara vreo cercetare-mie celui ascuns in locomotiva,nevazut necunoscut.Si cutremurat de bucurie incep sa-i dau slava lui Dumnezeu:
            O Doamne, Mare si Minunate!Slava Tie si multumita ca mi-ai dat viata si minte si o meserie atat de importanta!Mi-ai dat o meserie care seamana cu meseria Ta,Dumnezeule; fiindca si Tu Doamne al meu,ascuns,nevazut si necunoscut,conduci un tren prin Duhul Tau Cel Sfant.Trenul tau este urias;nenumarati sunt calatorii Tai.Tu esti mecanicul de locomotiva al intregii lumi.Multi, multi calatori nu se gandesc la Tine,nu cerceteaza taina fiintei Tale,ci cu incredere se urca in trenul tau si calatoresc.Si asta trebuie sa Te bucure sa Te bucure negrait Tu stii unde vei da odihna calatorilor Tai,unde ii vei hrani si unde ii vei cobori din tren.Intr-adevar,ei nu stiu mai nimic despre prima si ultima statie a minunatului Tau tren,dar se urca plini de incredere si cu incredere coboara -cu incredere in Tine, Cel ascuns,nevazut,necunoscut.De mii si mii de ori Te slavesc si Iti multumesc,si ma inchin Tie,Atoatevazatorule si Atotputernice Facator al meu si Mecanic de locomotiva al meu.Numai in tine ma bizui in toate primejdiile prin fata carora pluteste acest tren al meu.Tu ma vei ajuta sa-l duc pana la ultima statie fara sa se piarda nici un calator.
          Tanarul meu prieten, ce ocupatie mai buna vrei?Oare este o ocupatie mai buna decat a ta?Apostolul Petru prindea peste,iar Pavel impletea corturi.Gandeste-te cat de mare si importanta este ocupatia ta fata de a lor,si inchina-te Proniei,care ti-a incredintat tocmai aceasta ocupatie.
   Sanatate tie si binecuvantare de la Dumnezeu!"
Aceasta scrisoare mi-a placut foarte mult deaceea am vrut sa vio aduc in dar sufletelor voastre chiar daca mi s-a parut mai lunga.Cu aceasta va doresc tuturor un sfarsit de saptamana binecuvintat!
                                             Corina.

Dragoste de mama

O tanara domnisoara s-a intors acasa intr-o dupa-amiaza.Avusese o zi grea,cu multe probleme si acum era obosita si suparata.Mama ei,femeie invarsta,s-a grabit sa-i iasa in intampinare.S-au asezat impreuna la masa,dar,ca orice mama,a vazut de indata tristetea din sufletul fetei si a cautat sa o linisteasca.
      -Mai lasa-ma in pace,mama!Crezi ca toate se pot rezolva asa,cu una,cu doua?Nici nu stii despre ce-i vorba.
      -Dar imi poti povesti -ia raspuns,cu rabdare mama.Poate te-as putea ajuta...
      -Cu ce sa ma ajuti,cu sfaturi?M-am saturat de atatea intrebari si sfaturi.Lasa-ma in pace! -a mai strigat tanara fata si a plecat in graba,trantind usa.
Spre seara,cand s-a mai linistit,cand si-a dat seama de greseala ei,de supararea pe care i-o pricinuise cu siguranta mamei,s-a intors.Acasa,insa,si-a gasit mama asteptand in fotoliul din fata ferestrei,cu capul in piept,parca ar fi adormit.
Dar ea murise,murise de inima chiar in acea dupa-amiaza.Zadarnice au fostlacrimile ce au urmat ,zadarnica a fost toata durerea fetei.Mama murise si ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fusesera:"Lasa-ma in pace"!.Acest lucru o durea cel mai tare pe tanara fata:mama murise fara ca ea sa-i fi spus,de fapt,cat de mult o iubeste,cata nevoie are de prezenta ei-dragoste de mama.
              "Dupa Dumnezeu,nu iubesc pe nimeni atat de mult ca pe mama"
                         Fericitul Ieronim
        
               Din cartea Povestiri Crestine(Leon Magdan)
               Va doresc o Duminica dintre cele mai placute.
                        Corina.
                  

                            

Nu judeca

Era odata un calugar lenes, care mai mult dormea,dar foarte smerit.Cand a sosit vremea sa moara el era foarte vesel, asa ca l-au antrebat calugarii ce stateau in jurul patului sau:
     -De ce esti vesel?
     -Pentru ca, in toata viata mea nu am judecat pe nimeni si nici Dumnezeu nu ma va judeca, caci scrie in Biblie:"Nu judeca ca sa nu fi judecat."

Carbuni aprinsi

Atunci cand cineva nu ne da pace si se agata mereu de viata noastra daca avem prilejul ar fi bine sa rezolvam problema cat mai pasnic cu putinta.Aceasta povestioara am gasit-o cu ceva timp in urma asa ca m-am indragostit de ea  si v-o daruiesc si voua tuturor .
Erau odata doi vecini,unul bun si celalalt rau.Vecinul rau punea pe copil sa dea gunoiul peste gard,in curtea vecinului bun.Vecinul bun rabda nu zicea nimic,se ruga lui Dumnezeu pentru el,dar odata a cumparat un cos nou si l-a umplut cu cele mai frumoase fructe din gradina.
    Apoi,i-a dat copilului sau acest cos sa-l puna in curtea vecinului rau.
    De ce mi-ai dat cosul cu fructe?intreba vecinul rau.
    Fiecare da ce are mai bun zise gospodarul cel bun.
    Aceasta se numeste metoda carbunilor aprinsi:sa faci bine celui ce-ti face rau si castigi astfel un suflet.
                            O saptamana frumoasa!

Cele doua broaste

A fost odata doua broscute care au cazut intr-o galeata cu smantana.Imediat si-au dat seama de pericolul in care se aflau. Si ... nu era deloc usor sa innoti mult timp,an smantana cremoasa.La inceput,broscutele si-au dat toata silinta sa lupte impreuna pentru a se putea salva cat mai repede cu putinta.In ciuda efortului depus bateau pasul  pe loc si parca se afundau tot mai mult.Era destul de dificil sa se tina la suprafata pentru a putea respira.Una dintre ele a spus:
      Nu mai pot !este imposibil sa ies de aici mai bine mor.Nu vad de ce sa imi prelungesc suferinta...Ce sens are sa mor obosita?
       Dupa ce a spus asa s-a oprit din innot si s-a scufundat in lichidul cremos alb care a acoperit-o cu repeziciune.
  Cealalta broscuta ramasa singura fiind mai ambitioasa si persistenta si-a spus:
       Ce o sa fac?
        Este imposibil de esit din mijlocul acestei materii .Nu pot sa inaintez nici macar cat de putin mi-as dori.
       Cu toate ca sfarsitul imi este aproape ,prefer sa lupt pana in ultimul moment.Nu vreau sa mor nici un minut inainte sa-mi fi sosit ceasul.
Adunandusi toate puterile a inceput sa inoate in continuare batand pasul pe loc fara sa avanseze nici un centimetru timp indelungat.
  Dar deodata de atata batut din picioruse,smantana s-a transformat in unt.
   Surprinsa broscuta a facut un salt si s-a urcat pe marginea galetii.De aici ia fost usor sa se intoarca la casuta ei cantand fericita.
Invatatura?Trebue sa luptam pana la capat .Sa nu taiem din cruce.Numai asa vom iesi biruitori in fata oricarei probleme de orice marime ar fi ea.Binecuvantare sa aveti!

8 Minute

Iata si povestirea pe care am pregatito colegelor mele de servici.
Spune legenda ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand prin fata unui magazin a auzit o voce misterioasa din nauntru care o indemna :
Intra si ia-ti tot ce iti doresti,dar sa nu uiti lucrul cel mai Principal... Gandeste-te bine:dupa ce iesi,poarta se va inchide pentru totdeauna.Intra si foloseste momentul oportun,dar nu uita de lucrul cel mai Principal.Femeia intra in magazin unde a gasit multa bogatie.Fascinata de bijuterii,de atata aur,a asezat copilul jos, si a inceput sa adune cu nesat,tot ce putea si incapea in poalele ei.Vocea misteroasa se auzi din nou."Ai doar opt minute la dispozitie".
Terminate cele opt minute,femeia incarcata de aur si pietre scumpe, a iesit repede afara din magazin iar poarta
 s-a inchis...Abia ajunsa afara isi aduse aminte ca copilul i-a ramas inauntru, iar poarta ramase inchisa pentru totdeauna.Bogatia a durat putin iar disperarea a ramas infinita...
In cei 80 de ani pe care ii traim in aceasta lume, o voce din launtru nostru totdeauna ne avertizeaza..
Nu uita niciodata lucrul cel mai principal! Iar lucrurile cele mai Principale sunt:
Valorile spirituale,rugaciunea,bunatatea,tandretea,blandetea,dragostea,familia...
Insa castigul,bogatia,placerile materiale ne fascineaza atat de mult incat lucrul Pricipal totdeauna il lasam la oparte.Asa consumam timpul nostru lasand totdeauna de o parte esentialul "Bogatiiele sufletului"!
Niciodata sa nu uitam ca viata in aceasta lume este trecatoare,trebuie sa profitam de timpul pe care il avem la dispozitie dar fara sa uitam de lucrul PRINCIPAL...
                                             Va doresc o zi binecuvintata!

Gusulita rindunicii

          - De ce tine Domnul Isus la rindunica mai mult ca la toate pasarile, mosule?
          -Pai nu ti-am spus eu intimplarea cu gusulita rindunicii?
          -Nu, mosule.
          -Ia uita-te la rindunica asta care cinta colea in nuc:vezi tu gusulita ei aia rosie?
          -O vad bunicule.
          -Mai demult gusulita ei era alba.Stii tu de cind este rosie gusulita rindunicii?
          -Nu, mosule, te rog spune-mi!
          -Pe cind Domnul nostru Isus Hristos era rastignit pe cruce, iar pe capul Lui oamenii cei rai pusesera cununa cea de spini ascutiti, toate pasarelele erau triste si taceau ascunse fiecare pe unde putuse.Inimioarele lor erau pline de durere vazind pe Domnul Isus cum Se chinue cu cuiele in mainile si picioarele Lui cele sfinte;si cu cununa cea de spini ascutiti pe cap.Era tare cald si pe fruntea Domnului Isus singele se amesteca cu sudoarea,facind sa-l usture si mai tare ranele Lui . De nicaieri nu adia nici un vint ca sa-l mai racoreasca pe Domnul.
Atunci la rindunica ,vazindu-l pe Domnul Isus rastignit, i s-a umplut inima de mila,pentruca Domnul o facuse si pe ea la inceput.Si venind,zbura in jurul capului Sau,facandu-i racoare cu aripioarele ei.Domnul Isus a ridicat ochii si a binecuvantat pe randunica zicand:
            Binecuvantat sa fie oricine alina durerea cuiva!
            Apoi randunica,zburand in jurul fruntii Mantuitorului,a vazut ca dintre toti spinii cei rai,unul era mai ascutit si il intepa dureros pe Domnul deasupra ochiului Sau cel bun.Acela Il durea mai tare.Atunci falfaind usor din aripioarele ei,randunica se apropie cu grija si cu ciocul ei smulse ghimpele dureros din fruntea cea insingerata a Domnului.In clipa aceea insa un strop de  sange din fruntea Mantuitorului se prelinse de pe ghimpele ascutit si se lipi de gusulita cea alba a randunicii.Si gusulita ei se facu rosie de tot.Atunci Domnul Isus,simtind o mare usurare si o mare magaiere,privi cu toata dragostea la randunica si zise:
     -Binecuvantata sa fii tu,sfinta pasarica !...Si binecuvantat sa fie de o mie de ori acela care nu uita pe binefacatorul sau in cele mai grele clipe ale lui,ci il cauta si ii alina suferintele!
De atunci este sfanta si binecuvantata randunica.Si de atunci gusulita ei  este rosie, iar amintirea faptei ei va fi pomenita mereu.Cu aceasta povestire mi-am trimis copiii la culcare in aceasta noapte din saptamina mare a sfintelor Patimi ale Domnului .

                                                             din povestirile fr.Traian Dorz              

De ce tipam unii la altii ???

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:

-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? Intreba din nou inteleptul...
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol?!

Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?

Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzii unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.

-Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica.Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

Mahatma Ghandi 
                                      Preluat de pe blogul Pe Ganduri
                                      a Rodicai Botan

Casa Domnului

        Intr-o seara de iarna,o tanara familie statea in jurul mesei.Tatal era trsit si apasat de griji,iar mama plangea tinandu-si fata in palme.Fetita lor cea mica,mirata de aceasta situatie,se apropie incet si inteaba:
-Mama,de se plangi ?
-Fata mea,sunt zile grele,nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa.Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica.De aceea plang,unde am trait in liniste atatia ani,si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea...
-Dar,mama,nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta?
Mirati de credinta copilei si de adevarul spus de aceasta,parintii au inteles ca,in viata,greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletul omului,dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate,fiindca doar cu ele in suflet drumul spinos al vietii e strabatut mai usor.

¨ Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste,tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc.De aceea,o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet¨

                                           Sfantul Ioan Gura de Aur.