Rugaciune

    

           Buna dimineata Doamne
ASTAZI  vin sa pun in mainile Tale,
     INIMA mea,
     GANDUL meu,
     PATIMA mea,
     UMBLAREA mea,
     NESTATORNICIA mea,
     RAUTATEA mea...
     Durerea si bucuria mea,
     SARACIA mea ( fapta si virtutea nu-s)
     BOGATIA mea ( sanatatea)
    SOTUL meu, COPILUL meu....
        ... VIATA mea....
              AZI calauzeste-ma Tu.
                     Amin.
                            

Puterea unei Rugaciuni

    O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins,a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului
 intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

     Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
    Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
     Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
     Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
    Louise a raspuns: Da, domnule.
     O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
    Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
    Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
    Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedeaprivind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

         Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale
     Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.



        PUTEREA UNEI RUGACIUNI:
    Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru binecuvantarile pe care le aveti in viata.
     Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata           

              

                In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!

                 In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!

                 In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!

                 In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

                 Cu multa dragoste pentru tine.
                  

                                        O zi frumoasa!
                   

Un pic din fiecare

Iarna inca e in toi frigul ma indeamna si-mi trezeste dorul sa mai cos ceva.Desi am lucruri incepute nu le pot termina ba la unul nu am suficient material, ba la altul imi lipseste alta culoare ,la unul nu sunt hotarata ce voi aseza exact....

...si uite asa nu le pot termina.Gata am hotarat sa-mi pun o regula si anume:

 prima data se hotaraste asupra modelului

 apoi cantitatea necesara de material

 sortarea culorilor si numarul lor

 ata, acul si masina in functiune.

  Sper sa reusesc!:)    intre timp,

am apelat la revistierul pe care mi l-am cumparat din tara tocmai de la Sinaia si mi-i tare drag de el.Desi cunosc revistele pe de rost parca tot mi-i drag sa mai dau o raita prin ele.Va aduc si voua cateva modele din lumea patchworkului, dantelei si ceva de cusut in punct de  cruciulita.

Cu drag Corina!

Cani de lapte

Am schimbat din nou aranjamentul de pe masa.De fapt in saptamana Craciunului am fost la un magazin cu lucruri pentru casa asa se si numeste  CASA.Am gasit aceste cani pentru lapte si mi le-am achizitionat repede desi motivul lor este unul de iarna.Insa de fapt suntem inca in iarna doar ca noi nu am gustat din bucuria zapezii anul acesta.Astazi neputand sa lucru prin casa am luat aparatul si mi-am facut putin "de cap"prin casuta mea.Am reusit sa scot la iveala aceste poze.Lumanarile sunt pe gatate le-am inceput odata cu sarbatorile Craciunului asa ca au ramas ca cioturile dar sunt bune nu le abandonez pana nu se termina ele.

O saptamana binecuvantata!

Flori

In fiecare joi cand vin de la cursul de Patchwok, trec pe langa o gradina plina de verdeata.Saptamana trecuta cateva gradinarese au pregatit locul pentru a planta flori.O zi calda cu mult soare ca de primavara parca te imbia sa incepi lucrul gradinaritului.Va las sa va delectati si dumneavoastra cu privirea la aceste flori care din pacate nu stiu cum se numesc dar sunt foarte interesante.Parca sunt capatinile unei verze.Am luat seama si la aranjament, tare frumos le-a alineat.Cu siguranta sunt pentru aceasta perioada mai rece cred ca rezista la frig altfel nu le-ar fi plantat in acest timp.

Un sfarsit de saptamana placut!

O nevointa III

Greu am mai inghitit ceaiul acela,pentru ca toata gura imi era o rana si-mi supura, dar dupa trei zile, pe cand mama era aplecata sa aprinda focul in soba, am reusit sa articulez cuvantul mama!I s-a parut mamei ca aude ceva, dar a crezut ca a fost o pisica...In ziua aceea n-am mai putut zice vreun cuvant, dar a doua zi i-am cerut ceai.Si m-o luat mama plangand in brate si a zis: Savetuca, daca tu ai grait, si mortii din morminte vor invia!

Si m-o ajutat Dumnezeu si Sfantul Ioan si mi-o revenit graiul si m-am facut destul de bine pana primavara.Dar era foamete si eu eram tare slaba.Atat de slaba ca ma tinea mama in brate in timp ce torcea cu furca-n brau.Si s-a uitat odata la fus si a vazut ca e mai gros decat piciorul meu, s-atunci s-o hotarat sa ma trimita cu Carsul, cu ceilalti copii, in Ardeal.Si a avut grija Dumnezeu de mine si i-o dat inima buna la un crestin, la Mihai Rachita, din satul Soimeni, judetul Cluj.Si m-o hranit cu lapte de bivolita vreo trei luni de zile si asa m-am intremat si m-am facut bine.Si m-am gandit atunci ca pentru orice lucru bun Dumnezeu se va bucura si m-am hotarat SA NU MAI TAI CU CUTITUL DUMINICA.Macar atata puteam face si eu pentu cata minune a facut El cu mine!"

Traeste mama mea in Bucovina, in comuna Bilca, si poate confirma...cat este de bun Dumnezeu!

                                           Sfarsit!

           .

                                    Va doresc o zi binecuvantata!

O nevointa partea II

Am fost nacajiti tare, ca mama o ramas vaduva cu doi copii - pe mine ma avea in pantece - si eram atata de saraci ca n-aveam nici obiele toti.Pe urma m-am si imbolnavit de angina difterica si n-am mai putut vorbi.Zaceam la pat si intr-o zi de iarna, pe cand mama se dusese sa caute ceva de lucru si mancare, au intrat in casa noastra doua tiganci, doua satrarite.N-aveau ce sa fure, pentru ca noi n-aveam nimic, si atunci una dintre ele a tras de pe mine cerga cu care eram invelita, insa cealalta, mai miloasa, a oprit-o si i-a zis: Las-o, tu, nu vezi ca moare!Atunci m-am imbolnavit mai tare pentu ca m-au lasat dezvelita in frig si eu nu ma puteam misca sa-mi trag cerga inapoi pe mine.Era in iarna de dupa razboi.Aveam doar 9 ani cand am ramas muta.Din gura-mi curgea doar sange, iar mama n-avea bani sa ma duca la doctori si nici nu aparusera inca antibioticile.Intr-o zi in postul Craciunului, au venit la mama matusa Catrina, nanasa Maria si cu Juravloaia.Si matusa a intrebat-o pe mama:
N-o murit, Olimpie, c-am auzit clopotul si de asta am venit pe la voi?Eu insa am avut un vis in noaptea aceea.Desi eram asa de saraci ca nu aveam masa si scaune, in schimb avea mama pe perete o icoana cu Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.Era singura noastra icoana.Si in noaptea aceea l-am vazut pe sfant iesind din icoana si venind la capataiul meu.Si mi-a spus sa-mi fac ceai din florile de la icoana lui, ca ma voi face bine!Mie imi placeau mult florile si-i pusesem langa icoana niste boncani (pentru ca nu-si pierd culoarea), busuioc si vazdoage.Buun.Problema era, cum sa-i spun mamei sa-mi faca ceai, pentru ca nu puteam vorbi si nici macar degetele nu mi le puteam misca? Cum venisera femeile acelea la mama si erau interesate de moartea mea, au venit si pe la mine, pe la pat, iar matusa Catrina si-a dat seama ca vreau ceva.Dupa cateva ore de-ncercari, au adus creion si hartie si pana seara am reusit sa scriu - mai degraba mama a scris cu mana mea!-cuvantul ceai.
N-am reusit insa decat a doua zi sa le fac sa inteleaga ca vreau ceai din florile de la icoana: vedeau ca ma uit fix la Sfantul Ioan si atunci mama a stabilit ca daca ele ghicesc din ce sa-mi faca ceaiul, eu sa inchid ochii.Am clipit la flori, dar mamei ii iera cam frica sa-mi faca ceai din ele, nanasa Maria insa i-a zis:Fa-i Olimpie!S-asa moare!
                                
                            Va urma.
              

O nevointa

Trecand prin lumea aceasta mare a vietii intalnim mii de oameni cu mii si mii de ganduri.Fiecare isi expune credinta in felul lui.Pot sa spun ca de multe ori am auzit expresia referitoare la post "Ca nu-i pacat ce bagi in gura ci ceea ce scoti din gura".Omul stie tot. Da raspunsuri la orice i-ai pune in fata.Insa cand sa-l indrumi sau mai bine zis sa-i sugerezi  o nevointa fie ea cat de mica parca stai sa-l pui pe jar. Nevointa gadila urechea omului fie el si crestin.Am intalnit oameni care spun ca Dumnezeu nu cere de la noi sa faci Metanii de exemplu,nu asteapta sa tii post daca nu poti,nu asteapta sa dai daca nu ai de unde si asa omul se lasa dus de val si se culca pe urechea ca Dumnezeu e Mare si e Bun.El nu asteapta nimic de la noi decat inima.Dar cum ar putea omul sa daruiasca inima lui Dumnezeu cand el omul nu se nevoieste cu nimic?Mai jos vreau sa va aduc o poveste nu de basm ci o poveste adevarata a unei femei care m-a uimit printr-o nevointa pe care ea si-a luat-o pe umerii ei.Povestirea am gasit-o in revista Lumea Credintei.Poate ca multi dintre dumneavoastra o cunoasteti insa pe mine m-a impresionat de aceea vreau sa o aduc aici.Nu as vrea sa va plictisesc de aceea am hotarat ca e mai bine sa o impart in doua sau mai multe parti.Titlul este urmatorul:
           De ce nu taie mama cu cutitul duminica
Anul trecut m-a asteptat mama cu nerabdare sa ajung acasa, in Bucovina.Si pentru ca nu ma vazuse de mult, dar si pentru ca venise de la biserica si, stiind ca eu trebuie sa sosesc, isi cumparase un pepene si statea cu el in fata asteptandu-ma....ca sa i-l tai!Mama mea nu taie nimic cu cutitul, duminica. Nici nu gateste.Toate se fac sambata seara la mine in sat, dupa ce bat clopotele si se lasa lucrul .Asa era pe vremea copilariei mele, asa m-a crescut mama si asa tine ea randuiala si acuma....
   Duminica e ziua Domnului si trebuie s-o sfintim, zicea mama.Asa ca nu primeam haine curate, daca nu mergeam la biserica! Imi dadea si cativa lei pentu milostenie, chiar daca nu ceream, pentu ca spunea ca....
,,.....Eu nu ma duceam la biserica fara un ban pentru saraci.Atata plangeam la mama pana capatam un banut, cat de mic, ca sa-l dau la un om necajit...Altfel nu mergeam la biserica.Si mama, saraca ,facea ce facea si-mi dadea.Eram tare miloasa!O, de-as mai fi si acuma asa si daca as mai avea s-acuma credinta de atunci!
N-am sa uit cate zile oi trai cum m-a binecuvantat un om care venea din lagar, dupa razboi, cu un sac in spate, legat ca un fel de traista, cu care m-a rugat plangand:Copila vin de departe tare si-s atata de flamand! N-ai cumva o bucata de mamaliga, ca n-am mancat nimic de trei zile?Si eu atuncea mi-o fost tare mila si m-am dus si am smuls niste ceapa din gradina si i-am dat singura noastra mamaliga s-o manance!S-o mancat omul acela s-atata mi-o multumit!...
-Si bunica...?
-Mama, saraca, ma tot intreba si ea:Copila si noi ce mancam acuma?-ca mamaliga era toata mancarea noastra din casa.In sinea mea insa eram tare multumita ca l-am saturat pe saracul acela! Pe atuncea cand ne era bine mancam mamaliga cu zer, sau turta cu tarate.Mai tarziu cand mama mai lucra cu ziua la scoala, ne mai dadea directorul-Rotar il chema-s-aruncam cojile de la cartofi si eu le spalam, le prajeam un pic si le mancam.S-acuma zicem ca-i rau?!..Asta nu-i chin! Sa ne fereasca Dumnezeu de chin!Chin era cand umbla saraca mama sa imprumute un crac de lemn sa aiba cu ce face focul si eu zaceam la pat si era inghetata apa in galeata in casa!S-au cand am stat cu picioarele in cenusa, ca sa-mi tina de cald, ca nu mai aveam lemne de pus pe foc.Si de mers la scoala mergeam cand eu cand Zaharie (fratele), ca n-aveam decat o pereche de opinci, s-acelea erau mari, ca erau ale mamei.
                            Va urma

Baghetute crocante

Baghetele acestea le-am facut pentru seara de colinda.Le-am luat reteta de la Lauras Blog.Aratau foarte bine acolo si am vrut sa le incerc si eu.Imi aduc aminte ca le facea oarecumva reclama.Reclama suna cam asa:

Daca incercati o data aceste baghetute sunt sigura ca le veti face inca de alte multe ori.Si intr-adevar am vazut ca are mare dreptate.Martea care a trecut le-am mai facut o data.Si le am programate pentru seara de 29 Ianuarie deoarece adunarea Oastei Domnului  din Madrid va realiza o seara duhovniceasca a carui invitat de onoare il avem pe Parintele si fratele Nicu Pavel de la Bucium Zalau.

Vreau sa va spun ca in seara de colinda pe la miezul noptii au venit fratii intr-un grup de 50 de suflete si ne-au colindat.Spuneau ca sunt satui de prajituri si de dulce si ca nu vor sa serveasca nimic.Atunci mi-am facut aparitia cu aceste baghetute crocante si le-am spus ca eu ii servesc cu ceva sarat.Si m-am bucurat ca au avut asa o trecere.Langa ele am asezat si aceste doua cani de pamant taranesti pe care mi le-am cumparat asta vara de la mare.

Va place acest aer taranesc? E al nostru al Romanilor de pretutindeni.Va las sa va umpleti sufletul cu cateva fotografii.

Va doresc o zi frumoasa!!!!!

Biletele de lauda

Biletelele de lauda sunt pe cat de simple pe atat de  importante.Aduce bucurie oricarui membru din familie fie el mai mic sau mare.Am observat ca fetele mele primesc biletele de la diferite colege de clasa prin care le marturisesc diferite mesaje.Acestea sunand cam asa : esti frumoasa, te apreciez, te consider prietena...etc.

Sa nu spun ca sunt si foarte animate. Sunt desenate mai ales inimi, flori,buze zambind si deosebit de colorate.
Mi-am dat seama abia acum cat sunt de importante aceste biletele mesajere pentru ele.Aceste biletele le pastreaza in cutii de carton dar pana ajung in cutie stau mult timp pe perete sau pe biroul de lucru al lor.Nici odata nu mi-au trezit interes aceste biletele.Desigur le citeam sa vad despre ce este vorba le impatuream si atat nimic mai mult.
Ieri fiind zi de Duminica programul de dimineata era stabilit ca de obicei mersul la Biserica.Vreau sa specific ca noi femeile din familia noastra avem obligatia ca vestimentatia noastra sa fie una speciala Dumunica si in Sarbatori mai ales cand participam la Sfanta liturghie si la adunarea de dupa amiaza.Cu alte cuvinte sa reiese ca suntem femei. 
Iulia si-a ales sarafanul de culoare gri cu danteluta in partea de sus.Fiind iarna si rece mai intai a adaptat o bluzica  cu maneca lunga pe dedesubt.Cand si-a pus cizmulitele si paltonasul mai scurt i-au dat asa un aer de adolescenta.Si-a asezat posetuta pe umar iar eu in urma ei zambind.(am gandit multe)

Acum sa revin la biletelele de la inceputul postarii.Sa stiti ca suntem invatate sa purtam mai mult pantaloni pentru comoditate.Si cu greu am acceptat aceasta decizie a imbracamintei feminine.Dar trebuia sa facem si acest pas.Patrisia nu este o problema a rochitelor pentru ca de cand am avut-o am obisnuit-o in ele.

Si pentru a o incuraja pe Iulia spre eleganta feminina am decis sa-i las un biletel pe masuta din camera.

Am decupat cateva floricele colorate.

Dupa care am scris mesajul si am aplicat floricelele.

Aceste biletele pot fi la indemana oricui.Mai ales in timpuri critice ale adolescentilor nostri.Sa incercam
 sa-i castigam de partea noastra a familiei.Sa le aratam dragostea pe care ei cred ca o pot avea mai mare in grupul de prieteni.Ei si cu acest prilej a luat fiinta aceasta postare. Sper ca nu v-am plictisit.
      Va doresc sa daruiti cat mai multe biletele de lauda adolescentilor vostrii!!!!!!

Despre Botez

In biserica Drept Maritoare sau Ortodoxa sarbatorim doua Sarbatori mari Botezul Domnului sau Boboteaza si pe Sfantul Ioan Botezatorul.Am rasfoit bloguri ale crestinilor ortodocsi si am vazut ca fiecare a vrut sa aduca cat mai multe marturii mai ales cu privire la Botez.

Am decis sa aduc si eu cateva cuvinte despre ceia ce am invatat si eu despre Botez.

Botezul este usa de intrare in biserica lui Hristos, in marea familie a credinciosilor Lui de pe pamant. El a fost randuit de Domnul Iisus prin cuvintele: "Mergand, invatati toate neamurile,botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si invatati-le sa pazeasca tot ce v-am poruncit"( Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15-16)

Botezul la oamenii maturi care se convertesc si ( care bineinteles nu au mai fost botezati ) daca e facut cu o credinta vie in Domnul Iisus Hristos si cu hotararea de a o rupe cu pacatul si a incepe o viata noua, este "spre iertarea pacatelor"(Fapte 2,38) adica este o nastere din nou, o nastere de Sus, care ii face madulare vii ale bisericii lui Hristos.

Copiilor mici, desi nu pot marturisi ei insisi, insa pentru ca ei nu se impotrivesc lucrarii harului lui Dumnezeu si pentru ca in locul lor cred si marturisesc nasii (Matei 8, 5-13; 15,21-28;  17, 14-21), li se socoteste si lor botezul drept o baie a spalarii pacatelor( a pacatului stramosesc) si a nasterii din nou asa cum li  se socoteste si celor lipsiti de lumina mintii care din cauza aceasta niciodata nu vor putea crede si sluji Domnului cu adevarat. 

Botezarea copiilor mici isi are inceputul in timpurile apostolice.Sfintii apostoli au botezat ei insisi in multe cazuri familii intregi (Fapte 16, 15, 33; I Cor 1, 16).La Efeseni curateste intreaga Biserica. Ca sa sfinteasca dupa ce a botezat-o cu apa, prin cuvant( Efeseni 5,26).

Mai mult in timpurile apostolice nu numai ca se botezau copiii, ci erau unii care se botezau chiar in locul unora care murisera nebotezati ( I Cor. 15,29)

Sa nu neglijam nici faptul ca Sfantul Apostol Petru spune clar, raspicat ca fagaduinta binecuvantarilor daruite de Dumnezeu prin botez este nu numai pentru noi cei mari, ci si pentru "copiii nostri"( Fapte. 2, 38-39).
Botezul se savarseste de catre preot, in numele Sfintei Treimi, prin intreita scufundare in apa.

Acestea sunt cateva marturii biblice cu privinta la Botez si pe care le-am invatat si eu in biserica din care fac parte.

Va doresc tuturor cititorilor Sarbatoare Binecuvantata!

Miercurea fara cuvinte

Irina realizeaza "Miercurea fara cuvinte"
Ce este "Miercurea fara cuvinte"?
Miercurea , pe internet, bloggerii care participa la "Wordless Wednesday" ( "miercurea fara cuvinte"), posteaza pe blogul lor o fotografie (de preferinta proprie, si nu luata de pe net) care nu are nevoie de explicatii. De aici si titlul "wordless"- adica "fara cuvinte". Se considera ca fotografia vorbeste de la sine, astfel incat nu mai e nevoie de o descriere. Desigur, daca cineva doreste sa adauge cateva cuvinte nu e nici o problema.

In trecerea grabita

Am mai dat o fila din calendar si am gasit aceste franturi......

În trecerea grabita prin lume, catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzând
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa le alini oricând!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adâncimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti lânga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stând singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrâni.....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru câini....
În trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa înveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plângi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strângi! 
                       Traian Dorz

     Sa aveti suflete frumoase!