marți, 4 mai 2010

Carbuni aprinsi


Atunci cand cineva nu ne da pace si se agata mereu de viata noastra daca avem prilejul ar fi bine sa rezolvam problema cat mai pasnic cu putinta.Aceasta povestioara am gasit-o cu ceva timp in urma asa ca m-am indragostit de ea  si v-o daruiesc si voua tuturor .
Erau odata doi vecini,unul bun si celalalt rau.Vecinul rau punea pe copil sa dea gunoiul peste gard,in curtea vecinului bun.Vecinul bun rabda nu zicea nimic,se ruga lui Dumnezeu pentru el,dar odata a cumparat un cos nou si l-a umplut cu cele mai frumoase fructe din gradina.
    Apoi,i-a dat copilului sau acest cos sa-l puna in curtea vecinului rau.
    De ce mi-ai dat cosul cu fructe?intreba vecinul rau.
    Fiecare da ce are mai bun zise gospodarul cel bun.
    Aceasta se numeste metoda carbunilor aprinsi:sa faci bine celui ce-ti face rau si castigi astfel un suflet.
                            O saptamana frumoasa!

6 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Miroase asa de bine la tine pe blog...merele si portocalele...si cafeaua din spatele cosului. Iar povestea ta este cu adevarat inteleapta.

Ita o povata vrednica de un intelept. Multumesc...

corina spunea...

Rodica am pus aceasta masa pentru tine din tot sufletul!Sa-ti fie de ajutor!

denisia spunea...

Foarte educativa povestioara. Cosul cu fructe e super.

Rodica Botan spunea...

Am venit sa-mi iau un mar...

corina spunea...

Denisia chiar lucrurile mici au valoare.Asa este si povestioara mica dar cu anteles mare.Si mie mi-a atras atentia acest cos.Ati multumesc de vizita!

corina spunea...

Cand tu ai trecut pe aici eu dormeam.N-am stiut ca ma vizitezi!Draga Rodica sa ai o zi dintre cele cu bucurie!