miercuri, 6 aprilie 2011

Ore de relaxare

Duminica trecuta, norii se jucau in voie, nestingheriti de razele soarelui care ar fi putut sa le strice jocul in orice moment.Dupa ce am iesit de la Sf.Liturghie,am ajuns acasa am imbucatarit (asta e vorba lui tata) ceva,si am hotarat in cateva minute sa iesim undeva in natura.Doream o iesire in aer liber pe jos fara masina.Totusi am luat masina cu noi deoarece se anunta ploaie.La zece minute de casa,am gasit o parcare si am luat-o la sanatoasa pe jos.Stropii si-au facut aparitia dar cred ca le-au fost mila de noi si s-au razgandit foarte repede sa nu ne supere dorinta.Iar noi am continuat.Am simtit cum Dumnezeu a oprit ploaia cateva ore, pentru noi, o biata obia de om.

In mijlocul naturii am gasit si cativa pomi de gradina plini cu flori.Lumea fluturilor! se jucau si aceia bucurosi.

M-am uitat dupa albine...


Aici la papadii erau multe.Am vrut sa incoronez fetele dar s-au incoronat baietii.
Cu copiii acestia ne-am intalnit in drumetie.Asa ca, nimeni nu s-a plictisit.Amintesc de plictiseala deoarece Bogdan nu prea dorea sa vina,iar Iulia fiind "mai mare" nu i-a suras ideea unei plimbari "plictisitoare".Ea a ramas acasa.
Eu, am facut o "gafa" am uitat sa pun merinde pamanteasca la noi,si am luat doar corfita cu mancarica   duhovniceasca.Dar a fost tati mai precaut si a pus apa si cate un mar la fiecare.

Acum depinde cum va fi timpul in wikendul urmator.Daca e bun, sigur repetam cu ajutorul lui Dumnezeu.
O zi frumoasa tuturor trecatorilor !

19 comentarii:

Irina spunea...

ce frumos e, mi-e tare dor sa ies si eu undeva in natura

Lumi RO spunea...

Frumos, trebuie sa gacem asta mai des, dar uite ca timpul asta zboara si vine iar o noua saptamana! Sa iti traiasca copii, sunt niste frumuseti!

darul din inima noastra spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
darul din inima noastra spunea...

Corina, ce tanara esti!!! Ma gndeam eu ca nu esti batrana, dar credeam ca esti mai apropiata de varsta mea. Observ insa ca tu esti mult mai tinerica!

Mi-ai umplut sufletul de bucurie cu florile de papadie si cele de gutui; la noi inca nu au aparut; am si eu un gutui in fata geamului si cand infloreste zic ca sunt in Rai. Acum ma bucur de alb verdele corcodusului din fata geamului de la bucatarie.

Cu drag!

Mariana spunea...

Ce frumoase imagini şi rânduri, mi-ai bucurat sufletul cu-atâtea flori!
Slăvit să fie Domnul pentru toate bucuriile pe care ni le dăruieşte!

Alina Villanova spunea...

Foarte frumos, Corina!! Sunteti foarte faini, Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Mariana spunea...

Natura asta e magica!

corina spunea...

Irina incetul cu incetul va veni si la tine vremea sa te poti misca mai in voie.Si eu atunci cand copii au fost mici nu ieseam aproape deloc.:)

corina spunea...

Lumi, numai daca lasam totul balta o sa putem face iesiri daca nu, ne inglodam in treburile casei si nu ne mai ajunge timpul niciodata.:)

corina spunea...

Adriana, acum nustiu daca este mare diferenta intre noi nu cred dar eu fiind mai firava cu trupul arat mai tinerica.Eu acusica schimb prefixul cu 4.
Cunosc corcodusul tau,l-am intalnit intr-un comentariu lasat de tine pe blogul Sarei.:)

corina spunea...

Mariana,In veci amin.Ma bucur atunci cand pot aduce o bucurie cuiva.Sa faca dar Domnul sa implinim tot ceea ce ne sunt de folos pentru mantuire.

corina spunea...

Alina, intorc binecuvantarile, si multumim!

corina spunea...

Mariana si totusi de multe ori omul se intreaba:Oare cine la vazut pe Dumnezeu????

irina spunea...

Ce frumoase fotografii!Copiii sunt adorabili!!Par atat de fericiti...

O zi minunata!

Irina

elena marin-alexe spunea...

Superbe imaginile surprinse de tine Cori draga! Dar cel mai mult m-a incantat copiii cu coronitele acelea de papadii:)
Fii binecuvantata scumpa mea!

corina spunea...

Irina faca Domnul sa radiem mereu fericire asa cum o fac copiii atat de simplu.:)

corina spunea...

Elena,papadiile sunt cele care ne zambesc oriunde!O zi frumoasa si tie!

maría cecilia spunea...

Què hermosos niños, què hermosas flores... y aquella con el canastito, eres tú??
abrazos

corina spunea...

Hola Cecilia gracias por tu palabras tan dulce.Si con la canestita soy yo.
Ahora 1 año soy de luto en negro porque se murio mi padre en Febrero.
Un abrazooooo!