miercuri, 9 iunie 2010

Despre moarte


Spitalul unde imi prestez munca de zi cu zi e un spital mare universitar e cel mai mare din oras.Are patru intrari.Una principala pentru tot omul care paseste in el,alta pentru urgenta iar celelalte doua mai laturalnice si foarte mici aproape ca nici nu stii ca acelea sunt intrari,acestea din urma sunt pentru personalul Spitalului.Una dintre aceste intrari se afla langa morga.De fiecare data cand ma apropiu de intrare caut repede cu ochii sa vad daca se afla cineva decedat .Daca vad miscare atunci cu siguranta este cineva acolo.In gandul meu fac o mica rugaciune pentru acea persoana si apoi continui cu mine adica ma pun pe mine insumi in locul aceluia dinnauntru.De multe ori mi se intampla sa intalnesc chiar pe coridor personalul care aduce patul cu persoana decedata la morga.Omul nu il vad pentruca este acoperit cu cearsaf alb dar stiu de ce se afla acolo.Atunci ma iau fiori.......vorbesc cu Domnul despre acel om.......Dar cel mai mult e ca ma pun eu in acea situatie si atunci incep sa ma cercetez. Daca astazi ai fi fost tu in acest pat Corina?Ce discutie ai fi purtat cu Domnul?Te-ar fi cules la pieptul lui sau te-ar fi alungat?Vreau sa marturisesc ca aceste trairi peundeva imi fac un mare bine.La inceput parca ma infricosau dar acum le simt dulceata si nu pentruca m-am obisnuit ci pentru simplu fapt ca in fiecare zi acel loc imi aduce aminte ca sunt doar trecator , umbra si vis nimic mai mult.Aducerea aminte de moarte parca ma corecteaza oarecumva trezeste sufletul din amorteala si il face sa cugete mai profund la viata si la moarte.Daca sunt suflete care citesc aceste ganduri va rog sa va aduceti aminte de moarte chiar in acest moment si o sa vedeti ce simtamite va cuprinde.Aici ma opresc si va doresc tuturor toate cele bune!
                  Corina.

8 comentarii:

Liliana spunea...

Corina, zilele acestea am operat-o pe mama de colecist si trecand prin spital am dat si eu cu ochii de suferinta, de moarte. Ai mare dreptate cand spui ca, gandul la moarte te trezeste din amorteala, iti revine in trezvie de care n-are trebui sa ne despartim clipa de clipa.
Doamne ajuta!

corina spunea...

Liliana doresc mamei tale sa se recupereze cat mai repede.Si totusi aceste lucruri ne pot face noua tuturor un mare bine adica acela de a recunoaste ca depindem de El si ca ne poate apropia mai mult de El.Transmitei mamei tale din partea mea Pace ajutor si sanatate de la Dumnezeu Tatal si de la Maica Domnului putere!

kis spunea...

Filipeni 1:21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig !...

corina spunea...

Kis uite ca nu stiam versetul acesta dar acum mi-am deschis cartea si l-am citit.

irina spunea...

Buna,Corina!

Draga mea Corina...Poti sa traiesti si sa fii mort si poti sa mori si totusi sa fii viu...Moartea ca si viata de altfel, sunt notiuni atat de abstracte.Eu vreau sa cred ca moartea nu reprezinta decat o trecere intr-alt loc mai luminos si mai bun si consider eu ,ca a trai in prezent, bucurandu-te de toate lucrurile frumoase si bune e tot ce trebuie sa ne capteze atentia.

Te imbratisez si-ti urez o zi cat mai frumoasa,

Irina

corina spunea...

Poti sa traiesti si sa fii mort si poti sa mori si totusi sa fii viu...Foarte frumos si adevarat spus.Splendid!....Multumesc Irina!

elida spunea...

Corina ,Dumnezeu sa te binecuvinteze ,esti o adevarata marturie pe acest pamant asta ne cere Domnul sa il marturisim pe el.Viata cu mine a fost ff cruda dar sunt fericita ca am un Dumnezeu mare care ma intarit si ma intareste,Dumnezeu a facut minuni in fam mea ,a lucrat cu vindecare la ce are o mama mai scump copilul o binecuvantare de la Domnul.Cand medidii au spus nu mai sunt sanse ,a venit medicul suprem in ajutor ,slavit sa fie Domnul pentru tot ce a facut cu fetita mea.Mi-ai dat o idee buna sa postez pe blogul meu prin scris minunea care a facut-o El cu fica mea. Te pup Silvia

corina spunea...

Draga Silvia chiar daca uneori viata este cruda cu noi chiar daca noi nu stim pentruce o avem asa, totusi avem pe Creatorul nostru care doar El stie pentru ce ingaduie suferinta in viata noastra.Si aceasta este o taina pe care doar El o cunoaste.Poate fi doar pentru al descoperi pe El,sau pentru a ne atasa mai tare de El,sau pentru a ne mantui mai usor.Oricum ar fi principalul e ca ne aflam in mainile Lui si trebuie sa-i slujim cum se cuvine.Foarte bine ai ales sa spui tuturor cat bine ti-a facut tie Domnul prin fetita ta!Domnul sa va binecuvinteze!O zi buna draga mea si o sa trec pe la tine sa citesc minunea!:)