luni, 18 noiembrie 2013

Frunze


La intrarea pe ulita noastra, in curtea domnului Iacobovici, strajuieste de multi ani unicul si falnicul nuc. Diminetile varatice sunt adevarate splendori, privind la soarele care isi trimite sulitele razelor printre frunzele verzi. Umbre amestecate cu lumini,... parca vad aievea armonia.
Sub nuc, gradinita plina cu flori in toate culorile a doamnei Elis, casuta cat un ghem, frumos ingrijita strajuita de pridvorul in care domnul Iacobovici pictor celebru, amesteca culori in ulei asezandu-le pe panza alba urmand sa astearna  gandurile sufletului efemer.
Cei doi batranei nu sunt singuri se au unul pe celalalt.isi petrec zilele plimbandu-se printre florile orgolioase de oaspetii cu aripi colorati.Zilele trec pe furis una dupa alta.
Toamna, cu o galetuta in mana rascolesc marea de frunze cazute din nucul cel batran, bucurandu-se de nucile zdravene si sanatoase.
Noi copiii, privim prin gard covorul gros si puhav de sub nuc cu ochii mari si pofticiosi de o tavaleala. Asteptam cu nerabdare ziua, cand domnul Iacobovici anunta pe tata sa vina sa adune frunzele pentru asternutul de peste  iarna la porci.
Tata, cu sacii subsioara  iar noi in spatele lui, ne furisam pe rand in curtea vecinilor. 
Nu razbim sa ne aruncam in frunze, sa le aruncam in sus, sa zbieram sa ne auda si alti copii sa vina sa ne vada. Dupa portia de joaca, cuminti, adunam frunzele in saci iar tata ii transporta cu spatele acasa.
Incheiem ziua bucurosi si multumiti de rodul bogat al nucului. 


Sa aveti o saptamana minunata!


3 comentarii:

adriana spunea...

Mi-au mers la suflet, draga Corina, frunzele tale de nuc amintit.

Mihaella spunea...

ai talent la scris.e foarte frumos!

elena marin-alexe spunea...

Frumoasă amintire, Corina. Cu asta rămânem...