Copilul azi

Fiecare casa are problemele ei cu care se confrunta.Unele case au bolnavi,altele sunt sarace, altele au copii indaratnici, altele au parinti neseriosi,altele au divorturi, unele traiesc cu scandalagii, altele sunt lasate la voia intamplarii de stapanii lor, si..., insfarsit in toata casa gasesti ceva.Putine sau chiar aproape inexistente sunt casele unde problemele nu sunt in razboi.Acum as dori sa ma opresc putin si la casele crestinilor..Nici aici nu e totul floare la ureche.Si noi purtam un mare razboi, mai ales cel de a nu ne pierde copiii in aceasta lume indiferenta.Pe cat se crede ca este usor atunci cand copilul este de o varsta frageda sa-i gasesti  un echilibru in aceasta viata, cu atat se poate vedea cat este de complicat atunci cand ei ating varste adolescentine.Si daca esti mama si te intereseaza de copilul tau, atunci este bine sa te intrebi inca decand nici nu l-ai procreat ce va iesi din copilul caruia doresti sa-i daruiesti viata in dar. Eu nu mi-am pus aceasta problema atunci.Fiind tanara si nepriceputa,nici nu stiam ce e aceea o responsabilitate fata de un suflet pe care il aduci pe lume.Credeam ca daca copilului nu-i lipseste nimic din cele materiale, totul e Ok.Dar realitatea este cu totul alta si mai ales acum cand traim intr-o lume atat de amestecata cu tot felul de simptome si maladii incurabile.

Zilele trecute m-am plimbat pe paginile pr.Paisie Aghioritul, si m-am oprit la un gand:

"Cinsteste pe tatal tau si mama ta"

"Unde au ajuns astazi copiii!Nu rabda nici macar un singur cuvant.Cum ar putea rabda bataie?Nu au respect;au mult egoism si multi nervi.Fac abuz de libertate.Copilul spune parinilor lui: O sa va duc la Politie!Vreau sa spun ca acolo au ajuns copiii.Aceasta mentalitate exista astazi.Mai demult parintii ne certau, ne dadeau si cate o palma, dar nu ne trecea prin cap vreun gand rau.Luam bataie ca mangaiere, fara sa ne impotrivim,fara sa cercetam daca suntem vinovati mult sau putin.Credeam ca bataia e pentru binele nostru.Stiam ca parintii ne iubeau si atunci cand ne rasfatau, cand ne sarutau, si cand ne dadeau cate o palma.Pentru ca si palma si mangaierea si sarutarea parintilor, toate sunt din dragoste.Mama orice ar face copiilor ei, fie ca ii cearta, fie ca ii bate, fie ca ii rasfata, pe toate din dragoste le face si toate din aceeasi inima de mama ies.Dar cand copiii nu inteleg aceasta, se impotrivesc cu obraznicie, se incapataneaza, si atunci alunga harul dumnezeiesc dinlauntrul lor si este firesc sa primeasca dupa aceea inraurirea demonica."

M-am gandit ca parintele are atata dreptate si chiar in aceasta postura ne aflam si multi dintre noi cei cu copii.
          O saptamana linistita

                   cu drag Corina.