luni, 28 martie 2011

Copilul azi


Fiecare casa are problemele ei cu care se confrunta.Unele case au bolnavi,altele sunt sarace, altele au copii indaratnici, altele au parinti neseriosi,altele au divorturi, unele traiesc cu scandalagii, altele sunt lasate la voia intamplarii de stapanii lor, si..., insfarsit in toata casa gasesti ceva.Putine sau chiar aproape inexistente sunt casele unde problemele nu sunt in razboi.Acum as dori sa ma opresc putin si la casele crestinilor..Nici aici nu e totul floare la ureche.Si noi purtam un mare razboi, mai ales cel de a nu ne pierde copiii in aceasta lume indiferenta.Pe cat se crede ca este usor atunci cand copilul este de o varsta frageda sa-i gasesti  un echilibru in aceasta viata, cu atat se poate vedea cat este de complicat atunci cand ei ating varste adolescentine.Si daca esti mama si te intereseaza de copilul tau, atunci este bine sa te intrebi inca decand nici nu l-ai procreat ce va iesi din copilul caruia doresti sa-i daruiesti viata in dar. Eu nu mi-am pus aceasta problema atunci.Fiind tanara si nepriceputa,nici nu stiam ce e aceea o responsabilitate fata de un suflet pe care il aduci pe lume.Credeam ca daca copilului nu-i lipseste nimic din cele materiale, totul e Ok.Dar realitatea este cu totul alta si mai ales acum cand traim intr-o lume atat de amestecata cu tot felul de simptome si maladii incurabile.
Zilele trecute m-am plimbat pe paginile pr.Paisie Aghioritul, si m-am oprit la un gand:
"Cinsteste pe tatal tau si mama ta"
"Unde au ajuns astazi copiii!Nu rabda nici macar un singur cuvant.Cum ar putea rabda bataie?Nu au respect;au mult egoism si multi nervi.Fac abuz de libertate.Copilul spune parinilor lui: O sa va duc la Politie!Vreau sa spun ca acolo au ajuns copiii.Aceasta mentalitate exista astazi.Mai demult parintii ne certau, ne dadeau si cate o palma, dar nu ne trecea prin cap vreun gand rau.Luam bataie ca mangaiere, fara sa ne impotrivim,fara sa cercetam daca suntem vinovati mult sau putin.Credeam ca bataia e pentru binele nostru.Stiam ca parintii ne iubeau si atunci cand ne rasfatau, cand ne sarutau, si cand ne dadeau cate o palma.Pentru ca si palma si mangaierea si sarutarea parintilor, toate sunt din dragoste.Mama orice ar face copiilor ei, fie ca ii cearta, fie ca ii bate, fie ca ii rasfata, pe toate din dragoste le face si toate din aceeasi inima de mama ies.Dar cand copiii nu inteleg aceasta, se impotrivesc cu obraznicie, se incapataneaza, si atunci alunga harul dumnezeiesc dinlauntrul lor si este firesc sa primeasca dupa aceea inraurirea demonica."
M-am gandit ca parintele are atata dreptate si chiar in aceasta postura ne aflam si multi dintre noi cei cu copii.
          O saptamana linistita
                   cu drag Corina.
                          

6 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Frumoase si pline de miez gandurile tale Corina.Mi-aduc aminte ca eu celor trei copii ai mei le-am daruit mult din sufletul meu, dragoste , atentie, importanta, caci poate nu am avut tot ce tine de material...dar am suplinit cu dragoste din DRAGOSTEA LUI.
O saptamana plina de senin sa ai draga mea!

Lumi RO spunea...

Unii copii le vorbesc urat parintilor pentru ca nu au dragostea lor, de aceea incearca sa se razbune cu cuvinte urate. Daca parintele nu intelege chestia asta, atunci apar conflictele. O saptamana frumoasa iti doresc!

minoki spunea...

Lumi nu este neaparat ca copii vorbesc urat parintilor pentru ca nu au drgoaste. Parintii isi iubesc copii , numai ca nu prea stiu sa isi impuna respectul. Si pentru multi parinti dragoste inseamna ofertele materiale de care ei nu au avut parte in vremurile lor. Si astfel copii au impresia ca totul li se cuvine, si cam uita ce inseamna respect atata timp cat ei cer si lor li se da.

Pr.Victor spunea...

Dca ar trebui sa comentez cu marturii scripturistice ar insemna sa depasesc ca dimensiune postarea Corinei si nu e corect.Dar vreau sa punctez un lucru. 99% din ceea ce fac copii sunt repercursiuni ale traiului parintilor. Daca parintii traiesc in stres, sunt acaparati de griji, sunt tafnosi, nu merg la biserica, nu tin post, injura si fura, mint si clevetesc sa nu se astepte vreodata sa aiba copii model. E nevoie de o corectare a traiului nostru, ca parinti, si lucrurile se vor indrepta.
Eu cel putin incerc si ma rog lui Dumnezeu sa ma intareasca in aceasta incercare.

Beatrice spunea...

Eu cred cu tarie in educatia copiilor si nu in bataie.Nu se rezolva nimic cu bataia.Eu am fost un copil rasfatat ,pentru ca am fost bolnava cand am fost mica si de aici mi s-a tras rasfatul,insa niciodata nu mi-am permis sa le vorbesc urat parintilor si nici macar nu tin minte sa fii dat vreodata in mine.De multe ori as fi preferat sa fiu batuta ,decat certata,dar nu a fost asa.In ziua de azi copiii nu mai au respect pentru ca, parintii au facut greseala de a le "cumpara" dragostea,iar atunci cand nu s-a mai putut s-a ajuns la multe lucruri urate.Sunt multi parinti care nu stau de vorba cu odraslele lor,nu se obosesc sa le inteleaga sentimentele,iar apoi spun ca nu se inteleg cu proprii copii.Sunt multe de spus,este o discutie foarte ampla.Multi lucreaza de dimineata pana seara si nu mai au dispozitie pentru copii si atunci se spune ca i-au scapat din mana si totul devine greu.Te pup si o saptamana minunata sa ai.

corina spunea...

Multumesc fiecaruia in parte pentru parerile pe care le-ati adus la aceasta postare.Intradevar este mult de vorbit la acest subiect.Factorii sunt multi, in aceste timpuri ne lipseste educatia atat parintilor cat si copiilor.Pentru a putea depasi aceste timpuri nu ne ramane decat sa rabdam, sa ingenunchem, sa ne rugam in fata celui care are puterea de a schimba inimi si oameni!
Dumnezeu sa va ajute!