luni, 14 martie 2011

Amintiri


In 1960," mosul Gheorghe" a plecat sa indeplineasca o porunca a legii statului, adica a plecat militar.Si-a confectionat si el o valiza asa, dupa cum cred ca faceau si alti tineri, care se inrolau pe vremea aceea in armata.A impartit-o, cu o despartitura in doua, pe care si-a scris cu vopsea rosie, anul inrolarii.Mos Gheorghe avea un "defect"major, cum din pacate nu l-am mostenit noi urmasii lui."Defectul"lui era ingrijirea oricarui lucru sau obiect care treceau prin mainile lui.Asa se face ca la intoarcerea din armata,nepurtandu-i "pica" valizei, a ajuns sa fie pusa la loc de cinste,repede gasindu-i o intrebuintare,servind in continuare tot la fel de bine, cele mai importante documente ale familiei.Ii gasise un loc in podul casei, si doar la "zile mari" era coborata, pentru a o ordena din cand in cand, luand sau asezand ceva dupa trebuinta..Acolo pastra tata tot felul de acte  si chiar si banii munciti cu truda, pentru a ne ridica noua o casa.Imi aduc aminte ca, atunci cand cobora valiza, noi cei patru copilasi ne adunam in jurul ei, dorind sa vedem, si sa punem mana pe ceva de acolo.Din pricina ca noi eram tare imprastiati, eram foarte repede atentionati ca acolo nu putem umbla numai daca vreunul din noi a pus ceva acolo, si dorind sa-l "revendice" are voie sa-l caute si sa-l ia.Bineinteles ca ramaneam doar cu ochii atintiti si nimic mai mult deoarece noi copiii, ce lucru sa avem in valiza lui tata?Pentru noi valiza avea o semnificatie aparte, acolo era "comoara lui tata".Si ca sa nu mai lungesc vorba, vreau sa va spun ca am gasit printre hartiile lui si statele de plata pe care le avea legate cate douasprezece, frumos, pentru fiecare an de lucru.Am cerut voie la mama sa pot lua si eu un plic si am luat unul din 1967.



Mai avea tata la pastrare si bani.Iata si cateva bacnote, acum sunt fara valoare dar pe vremea aceea erau ceva banuti...Pe semne ca a uitat de ei si au ramas neschimbati.



Am gasit  si cateva monede, eu am luat doar pe asta de 5 lei.



Tata avea de toate nu-i lipsea nimic.Nu-mi aduc aminte sa-l fi intrebat de vreun lucru si el sa nu aiba, sau sa nu stie unde se gaseste acel lucru.Chiar daca el se purta saracacios imbracat, ii placea sa aiba de toate dar mai ales ordinea lor.Mai avea tata o virtute ,aceea de a vorbi putin si cumpatat.Nu si-a umplut casa de prieteni.Avea doi trei vecini care se ajutau intre ei.Doar pentru a ajuta isi deschidea sufletul oricui, insa pentru a povesti, povesti fara rost nu-l intalneai cu nimeni.De multe ori ma gandeam la un lucru.Pe tata nu l-am auzit niciodata vorbind de cineva, nici de bine nici de rau, probabil ca parerea o tinea totdeauna ascunsa doar pentru el.Si, mai avea tata ceva, ii placea sa ieie seama la orice lucru ce fel de lucratura are.Nu-i placea sa fusereasca nimic.Lucrurile lui pe acasa puteau ramane neterminate, dar aceluia care ii solicita ajutorul niciodata.
Ma gandesc ca noi cei din familie avem radacini bune,  trebuie doar sa ne silim sa le pastram atat pentu noi cat si pentru  copiii nostri, asa cum le-a pastrat tata nu doar pentru el ci si pentru noi ca lectie de viata.
Va doresc o saptamana cu mult spor duhovnicesc!

16 comentarii:

Beatrice spunea...

Era un om meticulos.Ce de bani a pastrat.Din cate stiu,era o mica avere,fiindca am copilarit cu acesti bani.Amintirile sunt frumoase.Dumnezeu sa-l odihneasca,iar tie iti doresc liniste sufleteasca.Te imbratisez.

CT spunea...

Si eu mai pasrez amintiri , banii aceia nu sunt foarte vechi sunt de dupa revolutie . Oricum omul pastreaza , strange si raman amintiri pentru descendenti .frumos.

elena marin-alexe spunea...

Tot respectul pentru "radacinile" tale Cori draga! Nu ma mir ca esti atat de atenta cu modul de asezare a lucrurilor din ambientul tau. Te imbratisez cu iubire din IUBIRE!

minoki spunea...

Foarte frumos articolul si emotionant.

Pr.Victor spunea...

Asa e normal, asa e firesc, sa ne lasam amprenta pe unde trecem chiar daca suntem vremelnici.
Eu am vazut in lada deschisa de Corina si lucrurile ce nu se vad cu ochiul liber. Ele sunt prezente in urmasi, revigorandu-se la fiecare deschidere a lazii, permanentizand trecutul prin trairea prezentului.

corina spunea...

Bea, astazi nu mi-a mers internetul si acum se pare ca si-a revenit.Ainceput sa mearga doar cand vrea el.Ai dreptate tata avea aceasta inclinatie a meticulozitatii.Era rabdator si bineinteles ca ii placea.
Multumesc pentru gand!
O imbratisare!

corina spunea...

CT daca nu ma insel, banii astia sunt inaintea celor care sunt acum in vigoare.Stiu ca l-a pastrat si pe Balcescu si pe Cuza, dar nu am avut timp sa cautam amanuntit.
Sa fi iubita!

corina spunea...

Elena da,eu ma aseaman in multe lucruri cu tata inclusiv fizionomia e identica cu al lui.Si mai sunt si mica si slabutica asa ca el.
Pentru tine, o binecuvantare!

corina spunea...

Minoki toti parintii au calitati insa sa stii ca multe le descoperim abia dupa ce nu ii mai avem.
Noapte buna!

corina spunea...

Parinte asa e,am puncte in care il mostenesc pe tata, dar parca tot nu-i ating varful lui.Eu inca mai am de luptat cu firea asta pamanteasca...
Sambata seara am vorbit cu mama la telefon, si imi spunea ca ar dori sa-i facem 40 de Sf.Liturghi.Si am cazut de acord.Noaptea l-am visat pe tata si mi-a spus ,ca el este bine acolo unde e acum.De trei ori mi-a repetat ca este bine.M-am bucurat tare si la toata lumea am inceput sa le povestesc ce mi-a zis tata.
Va multumesc mult pentru gand dar si pentru ca ati avut rabdare sa-mi spun bucuria despre tata.
Va doresc putere multa de la Cel Preanalt!

elida spunea...

mi-a placut mult articolul si ma impresionat acea valiza.Mi-a adus aminte de bunicul meu si el avea una si o pastra cu drag .Eram mici si ne povestea multe din viata lui.Te pup cu drag si Dumnezeu sa te binecuvinteze .Era sa uit ,ai fost acasa si nu ne-am intalnit...

corina spunea...

Elida multumesc ca ai trecut pe aici.Daca Dumnezeu ajuta vin la vara si stau toata vara, asa ca...o sa iau legatura cu tine!
Doamne ajuta!

Sara spunea...

Doamna Corina, v-am mai spus..atât de bine semăna tatăl dumneavoastră cu bunicul meu- singurul ce mai e în viață!... Și bunicul are o valiză de lemn, verde însă la culoare în care își ține comorile - multe acte, hârtii, bani și acolo "înmulțește" și banii noștri.Ce frumos l-ați descris!...
Vă îmbrățișez cu mult drag!

corina spunea...

Sara bucurate la maxim de bunicul pe care il mai ai inca in viata,si apreciazal pana in ultimul moment.
Iti va fi recunoscator...
Si eu te imbratisez cu mult drag!

delia spunea...

Corina,si tu la randul tau ,ascunzi multe comori.Fericiti cei ce te cunosc si pe care-i ai aproape.

corina spunea...

Delia, ooo...pana la comori ascunse mai am de mers...
Iti multumesc de coment si cred ca ne intalnim sambata!
Iti doresc o zi de vineri cu folos!