Amintiri

In 1960," mosul Gheorghe" a plecat sa indeplineasca o porunca a legii statului, adica a plecat militar.Si-a confectionat si el o valiza asa, dupa cum cred ca faceau si alti tineri, care se inrolau pe vremea aceea in armata.A impartit-o, cu o despartitura in doua, pe care si-a scris cu vopsea rosie, anul inrolarii.Mos Gheorghe avea un "defect"major, cum din pacate nu l-am mostenit noi urmasii lui."Defectul"lui era ingrijirea oricarui lucru sau obiect care treceau prin mainile lui.Asa se face ca la intoarcerea din armata,nepurtandu-i "pica" valizei, a ajuns sa fie pusa la loc de cinste,repede gasindu-i o intrebuintare,servind in continuare tot la fel de bine, cele mai importante documente ale familiei.Ii gasise un loc in podul casei, si doar la "zile mari" era coborata, pentru a o ordena din cand in cand, luand sau asezand ceva dupa trebuinta..Acolo pastra tata tot felul de acte  si chiar si banii munciti cu truda, pentru a ne ridica noua o casa.Imi aduc aminte ca, atunci cand cobora valiza, noi cei patru copilasi ne adunam in jurul ei, dorind sa vedem, si sa punem mana pe ceva de acolo.Din pricina ca noi eram tare imprastiati, eram foarte repede atentionati ca acolo nu putem umbla numai daca vreunul din noi a pus ceva acolo, si dorind sa-l "revendice" are voie sa-l caute si sa-l ia.Bineinteles ca ramaneam doar cu ochii atintiti si nimic mai mult deoarece noi copiii, ce lucru sa avem in valiza lui tata?Pentru noi valiza avea o semnificatie aparte, acolo era "comoara lui tata".Si ca sa nu mai lungesc vorba, vreau sa va spun ca am gasit printre hartiile lui si statele de plata pe care le avea legate cate douasprezece, frumos, pentru fiecare an de lucru.Am cerut voie la mama sa pot lua si eu un plic si am luat unul din 1967.

Mai avea tata la pastrare si bani.Iata si cateva bacnote, acum sunt fara valoare dar pe vremea aceea erau ceva banuti...Pe semne ca a uitat de ei si au ramas neschimbati.

Am gasit  si cateva monede, eu am luat doar pe asta de 5 lei.

Tata avea de toate nu-i lipsea nimic.Nu-mi aduc aminte sa-l fi intrebat de vreun lucru si el sa nu aiba, sau sa nu stie unde se gaseste acel lucru.Chiar daca el se purta saracacios imbracat, ii placea sa aiba de toate dar mai ales ordinea lor.Mai avea tata o virtute ,aceea de a vorbi putin si cumpatat.Nu si-a umplut casa de prieteni.Avea doi trei vecini care se ajutau intre ei.Doar pentru a ajuta isi deschidea sufletul oricui, insa pentru a povesti, povesti fara rost nu-l intalneai cu nimeni.De multe ori ma gandeam la un lucru.Pe tata nu l-am auzit niciodata vorbind de cineva, nici de bine nici de rau, probabil ca parerea o tinea totdeauna ascunsa doar pentru el.Si, mai avea tata ceva, ii placea sa ieie seama la orice lucru ce fel de lucratura are.Nu-i placea sa fusereasca nimic.Lucrurile lui pe acasa puteau ramane neterminate, dar aceluia care ii solicita ajutorul niciodata.

Ma gandesc ca noi cei din familie avem radacini bune,  trebuie doar sa ne silim sa le pastram atat pentu noi cat si pentru  copiii nostri, asa cum le-a pastrat tata nu doar pentru el ci si pentru noi ca lectie de viata.

Va doresc o saptamana cu mult spor duhovnicesc!