O nevointa III

Greu am mai inghitit ceaiul acela,pentru ca toata gura imi era o rana si-mi supura, dar dupa trei zile, pe cand mama era aplecata sa aprinda focul in soba, am reusit sa articulez cuvantul mama!I s-a parut mamei ca aude ceva, dar a crezut ca a fost o pisica...In ziua aceea n-am mai putut zice vreun cuvant, dar a doua zi i-am cerut ceai.Si m-o luat mama plangand in brate si a zis: Savetuca, daca tu ai grait, si mortii din morminte vor invia!

Si m-o ajutat Dumnezeu si Sfantul Ioan si mi-o revenit graiul si m-am facut destul de bine pana primavara.Dar era foamete si eu eram tare slaba.Atat de slaba ca ma tinea mama in brate in timp ce torcea cu furca-n brau.Si s-a uitat odata la fus si a vazut ca e mai gros decat piciorul meu, s-atunci s-o hotarat sa ma trimita cu Carsul, cu ceilalti copii, in Ardeal.Si a avut grija Dumnezeu de mine si i-o dat inima buna la un crestin, la Mihai Rachita, din satul Soimeni, judetul Cluj.Si m-o hranit cu lapte de bivolita vreo trei luni de zile si asa m-am intremat si m-am facut bine.Si m-am gandit atunci ca pentru orice lucru bun Dumnezeu se va bucura si m-am hotarat SA NU MAI TAI CU CUTITUL DUMINICA.Macar atata puteam face si eu pentu cata minune a facut El cu mine!"

Traeste mama mea in Bucovina, in comuna Bilca, si poate confirma...cat este de bun Dumnezeu!

                                           Sfarsit!

           .

                                    Va doresc o zi binecuvantata!