N-o murit, Olimpie, c-am auzit clopotul si de asta am venit pe la voi?Eu insa am avut un vis in noaptea aceea.Desi eram asa de saraci ca nu aveam masa si scaune, in schimb avea mama pe perete o icoana cu Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.Era singura noastra icoana.Si in noaptea aceea l-am vazut pe sfant iesind din icoana si venind la capataiul meu.Si mi-a spus sa-mi fac ceai din florile de la icoana lui, ca ma voi face bine!Mie imi placeau mult florile si-i pusesem langa icoana niste boncani (pentru ca nu-si pierd culoarea), busuioc si vazdoage.Buun.Problema era, cum sa-i spun mamei sa-mi faca ceai, pentru ca nu puteam vorbi si nici macar degetele nu mi le puteam misca? Cum venisera femeile acelea la mama si erau interesate de moartea mea, au venit si pe la mine, pe la pat, iar matusa Catrina si-a dat seama ca vreau ceva.Dupa cateva ore de-ncercari, au adus creion si hartie si pana seara am reusit sa scriu - mai degraba mama a scris cu mana mea!-cuvantul ceai.
N-am reusit insa decat a doua zi sa le fac sa inteleaga ca vreau ceai din florile de la icoana: vedeau ca ma uit fix la Sfantul Ioan si atunci mama a stabilit ca daca ele ghicesc din ce sa-mi faca ceaiul, eu sa inchid ochii.Am clipit la flori, dar mamei ii iera cam frica sa-mi faca ceai din ele, nanasa Maria insa i-a zis:Fa-i Olimpie!S-asa moare!
Va urma.
3 comentarii:
Se ridica pielea pe mine,cand ma gandesc la asa situatie.Mi se pare groaznic sa fii bolnav si sa vorbeasca cineva langa tine astfel.Pup.
Bea e cutremurator. Mai ales ca femeia in cauza era o fetita de doar 9 ani pe vremea aceea.Iti doresc o zi buna!!!
Impresionanta povestioara!
Cred ca oamenii pe vremea aceea erau obosnuiti cu moartea, razboi, foamete, boli...ce vremuri au mai trait si bunicii noastri!!
Trimiteți un comentariu