marți, 18 ianuarie 2011

O nevointa partea II


Am fost nacajiti tare, ca mama o ramas vaduva cu doi copii - pe mine ma avea in pantece - si eram atata de saraci ca n-aveam nici obiele toti.Pe urma m-am si imbolnavit de angina difterica si n-am mai putut vorbi.Zaceam la pat si intr-o zi de iarna, pe cand mama se dusese sa caute ceva de lucru si mancare, au intrat in casa noastra doua tiganci, doua satrarite.N-aveau ce sa fure, pentru ca noi n-aveam nimic, si atunci una dintre ele a tras de pe mine cerga cu care eram invelita, insa cealalta, mai miloasa, a oprit-o si i-a zis: Las-o, tu, nu vezi ca moare!Atunci m-am imbolnavit mai tare pentu ca m-au lasat dezvelita in frig si eu nu ma puteam misca sa-mi trag cerga inapoi pe mine.Era in iarna de dupa razboi.Aveam doar 9 ani cand am ramas muta.Din gura-mi curgea doar sange, iar mama n-avea bani sa ma duca la doctori si nici nu aparusera inca antibioticile.Intr-o zi in postul Craciunului, au venit la mama matusa Catrina, nanasa Maria si cu Juravloaia.Si matusa a intrebat-o pe mama:
N-o murit, Olimpie, c-am auzit clopotul si de asta am venit pe la voi?Eu insa am avut un vis in noaptea aceea.Desi eram asa de saraci ca nu aveam masa si scaune, in schimb avea mama pe perete o icoana cu Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.Era singura noastra icoana.Si in noaptea aceea l-am vazut pe sfant iesind din icoana si venind la capataiul meu.Si mi-a spus sa-mi fac ceai din florile de la icoana lui, ca ma voi face bine!Mie imi placeau mult florile si-i pusesem langa icoana niste boncani (pentru ca nu-si pierd culoarea), busuioc si vazdoage.Buun.Problema era, cum sa-i spun mamei sa-mi faca ceai, pentru ca nu puteam vorbi si nici macar degetele nu mi le puteam misca? Cum venisera femeile acelea la mama si erau interesate de moartea mea, au venit si pe la mine, pe la pat, iar matusa Catrina si-a dat seama ca vreau ceva.Dupa cateva ore de-ncercari, au adus creion si hartie si pana seara am reusit sa scriu - mai degraba mama a scris cu mana mea!-cuvantul ceai.
N-am reusit insa decat a doua zi sa le fac sa inteleaga ca vreau ceai din florile de la icoana: vedeau ca ma uit fix la Sfantul Ioan si atunci mama a stabilit ca daca ele ghicesc din ce sa-mi faca ceaiul, eu sa inchid ochii.Am clipit la flori, dar mamei ii iera cam frica sa-mi faca ceai din ele, nanasa Maria insa i-a zis:Fa-i Olimpie!S-asa moare!
                                
                            Va urma.
              

3 comentarii:

Beatrice spunea...

Se ridica pielea pe mine,cand ma gandesc la asa situatie.Mi se pare groaznic sa fii bolnav si sa vorbeasca cineva langa tine astfel.Pup.

corina spunea...

Bea e cutremurator. Mai ales ca femeia in cauza era o fetita de doar 9 ani pe vremea aceea.Iti doresc o zi buna!!!

Liliana spunea...

Impresionanta povestioara!
Cred ca oamenii pe vremea aceea erau obosnuiti cu moartea, razboi, foamete, boli...ce vremuri au mai trait si bunicii noastri!!