O tanara domnisoara s-a intors acasa intr-o dupa-amiaza.Avusese o zi grea,cu multe probleme si acum era obosita si suparata.Mama ei,femeie invarsta,s-a grabit sa-i iasa in intampinare.S-au asezat impreuna la masa,dar,ca orice mama,a vazut de indata tristetea din sufletul fetei si a cautat sa o linisteasca.
-Mai lasa-ma in pace,mama!Crezi ca toate se pot rezolva asa,cu una,cu doua?Nici nu stii despre ce-i vorba.
-Dar imi poti povesti -ia raspuns,cu rabdare mama.Poate te-as putea ajuta...
-Cu ce sa ma ajuti,cu sfaturi?M-am saturat de atatea intrebari si sfaturi.Lasa-ma in pace! -a mai strigat tanara fata si a plecat in graba,trantind usa.
Spre seara,cand s-a mai linistit,cand si-a dat seama de greseala ei,de supararea pe care i-o pricinuise cu siguranta mamei,s-a intors.Acasa,insa,si-a gasit mama asteptand in fotoliul din fata ferestrei,cu capul in piept,parca ar fi adormit.
Dar ea murise,murise de inima chiar in acea dupa-amiaza.Zadarnice au fostlacrimile ce au urmat ,zadarnica a fost toata durerea fetei.Mama murise si ultimele cuvinte pe care le auzise de la copilul ei fusesera:"Lasa-ma in pace"!.Acest lucru o durea cel mai tare pe tanara fata:mama murise fara ca ea sa-i fi spus,de fapt,cat de mult o iubeste,cata nevoie are de prezenta ei-dragoste de mama.
"Dupa Dumnezeu,nu iubesc pe nimeni atat de mult ca pe mama"
Fericitul Ieronim
Din cartea Povestiri Crestine(Leon Magdan)
Va doresc o Duminica dintre cele mai placute.
Corina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu