Rugaciunea florilor

Cu ajutorul lui Dumnezeu an urma cu doua zile,am intrat in luna Mai care se mai numeste si luna florilor.Intreaga natura s-a hotarat sa-si trimita florile la rugaciune........
   In caietul de pe noptiera am gasit "Rugaciunea florilor"

                           Plapand ghiocelul iesind din zapada
                           Striga:Tatal nostru ca lumea sa-l vada.


                           Care esti in ceruri soptii Floarea soare
                           Si- un val de lumina cazu pe razoare.


                           Smerit busuiocul,cand vantul il mana
                           Si -i scutura roua" Sfinteascase-n gana."


                           Cand numele-ti spune trist ochiul de bou,
                           Nustii de-a fost soapta sau numai ecou.


                           Albastra  ca cerul o nu ma uita
                           Spune :"Imparatia sa fie a Ta!"
                                
                           Si faca-se voia suspin-o camee,    
                           Calcata-n picioare pe alba alee. 
                                    
                           Cand nuferii-n lacuri vad stele ca sunt
                           Soptesc:" Cum e-n ceruri "asa pe pamant...


                            Si graul cand moare vuieste-ntr-una
                            A zis: "Painea noastra"cea de totdeauna.


                            Iar nalba si gura de leu amandoua
                            La fel rugatoare raspund:Da ne-onoua.


                            Cu gandul la fluturi stau razele-n glastre
                            Si spun:Iarta-ne noua pacatele noastre...


                             Precum noi iertam gresitii incet,
                             Raspunde garoafa uscata-n buchet.


                             Si crinii podoaba Fecioarei ceresti
                             Soptesc:"Nu ne duce pe noi in ispite "


                              Iar spinii ce-odata martiri-i purtara,
                              Si ne izbaveste de rele oftara.


                              Si vantul porneste ecoul divin
                              Cu-n freamat padurea raspunde Amin.