miercuri, 26 iunie 2013

Excursionisti

Pret de cateva ore,in dupa amiaza zilei de duminica am ales sa hoinarim hai hui prin lumea larga. Destinatia undeva la munte...Pe soarele fierbinte, contra curentilor de vant cald care ne izbeau manutele atunci cand le scoteam pe fereastra, cu soseaua serpuita pe care o lasam in urma noastra, am ajuns la poalele muntelui si-apoi inca un pic mai sus!
Acolo sus pe coasta un satuc. Dar ce satuc! parca era rupt dintr-o poveste...ulitele inguste, casele zidite din piatra fara a fi imprejmuite cu curte asa cum stim noi, una mai frumoasa decat cealalta in numar de 88.
Liniste deplina in cetate! Neobisnuiti cu asa o liniste, am trecut tiptil si aproape neobservati ulita in partea cealalta, iar deacolo o potecuta lunga de aproximativ patruzeci de minute masurata cu piciorul, ne-a introdus spre inima muntelui strajuit de o cascada mareata.



De cum am pasit, mi-am imaginat cum fiecare anotimp isi are frumusetea lui proprie aici in cetate.Vara e o explozie de frunze si flori. Nu mi-am imaginat atata frumusete.Satul declarat monument, este dotat cu un muzeu, un restaurant, un hotel si primarie.


In fata casei restaurant, o masuta cu doua scaune in asteptarea turistilor.


Tot pe ulita principala doua bunicute stau la sfat.M-am apropiat sa le salut, si bineinteles sa-mi declar impresia despre satucul dumnealor.





Fiecare coltisor dotat cu cate o floare!


M-am minunat grozav de limbajul colorat al florilor, impletit cu zidurile din piatra.



Spre seara ne-am intors relaxati, incantati, si multumiti ca  am petrecut o dupa amiaza departe de asfalt si forfota orasului.
 Sa aveti o zi frumoasa!


13 comentarii:

Mihaela Dămăceanu spunea...

Absolut superb, Corina! Ai descris minunat sătucul. Trebuie neapărat să ştim şi noi cum se cheamă acest colţ de poveste. Să mai faceţi asemenea incursiuni şi să ne mai arătaţi şi nouă frumuseţi ca aceasta.

Melly spunea...

Un coltisor de rai! Imi sunt nespus de dragi satucurile acestea linistite!
Multumesc ca ai impartasit cu noi prin fotografii aceasta plimbare!
PS Imi place tehnica folosita la fotografii. Le da un aer vintage!
O zi minunata iti doresc!

Alina spunea...

Asa putine poze?! Mai vrem!

Adelina spunea...

Super sătucul! Parcă-i ireal.

corina spunea...

Mihaela, :) satucul se numeste Valverde de los Aroyos si apartine comunitatii de Guadalajara.
Undeva la 100 km de noi.

corina spunea...

Melly, multumesc draga mea!

corina spunea...

Alina, uite ca nu am putut face foarte multe deoarece era soarele foarte puternic si nu se vad bine. Asta pentruca nu am un aparat performant. :)

corina spunea...

Adelina, cum spuneam ne-a surprins placut aceasta iesire. :)

elena marin-alexe spunea...

Am călătorit cu tine, Corina şi mi-a plăcut mult. Relaxante imaginile.

Martha spunea...

ce frumos!arata asa de primitor!

corina spunea...

Multumim Martha!!!

Mihaella spunea...

Ce frumos!parca m-am plimbat printr-o poveste.Imi inchipuiam trandafirii din zahar iar casuta din turta dulce.
Corina,am o rugaminte.Vrei sa pui intr-un email povestirile pe care le stii tu de la parinti,bunici sau oameni din sate despre zane,iele sau asa-zise fenomene paranormale?fac un studiu personal,iar ce stiu de la mama nu-mi ajunge.Te imbratisez cu drag si iti multumesc.
adresa mea de email...mihaella.gheorghiu@yahoo.ro

corina spunea...

Mihaela, in august mergem in tara. Si o sa incerc sa adun povestiri atat de la mama cat si de la matusile mele mai invarsta. Am vreo doua care sunt aproape sigura ca au cunostinta despre acest fenomen. Si bineinteles ca daca pot si am cu ce iti vin in ajutor! :))
O zi minunata!!!!!