Lacrimi si bucurii neasteptate

Dragii mei, as vrea sa va cuprind pe toti, si pe fiecare in parte, sa va multumesc pentru gandurile de condoleanta pe care le-ati indreptat spre mine.

Ieri am ajuns acasa in Spania.

Am plecat cu durere in suflet pentru tata dar el mi-a pregatit altceva acolo si anume: tarie.Am sa va povestesc cateva impresii.

Pe 12 Aprilie 1937 tata pe nume Gheorghe, a venit in aceasta lume, trimis de insusi Dumnezeu.Tatal ceresc la condus pana la poarta de plecare de pe acel taram, si i-a venit in intampinare la poarta de aici, a lumii acesteia.La intrarea pe poarta i-a inmanat un frumos buchet de ani, 74 fara 2 luni.Tata i-a primit si implinit pe toti fara a refuza niciodata pe vreunul din ei.
Am plecat in tara cu sora mea Florinela.De data aceasta nu pentru o revedere cu tata ci pentru o despartire definitiva.De cum am ajuns minunile s-au tinut lant una dupa alta.
Prima dintre ele, si chiar neasteptata, a fost aceea ca tata ne-a asteptat cu zambetul pe fata!Fata ii era luminoasa, lasand ca expresia ei sa lase un zambet discret.Tata intinerise.Era de o frumusete cum poate nu-l vazusem niciodata.Toti cei care veneau la el sa-l vada, exclamau aceleasi cuvinte: parca zambeste, ce frumos arata, zici ca doarme, parca a intinerit...
La vazul acestei minuni, m-a cuprins o pace launtrica.Acest lucru m-a asigurat ca tata nu a plecat oriunde si oricum, ci a plecat cu bagajul plin cu siguranta mantuirii, cu siguranta Raiului.Dupa cum va spuneam s-au petrecut mai multe minuni pe care Dumnezeu le-a transformat in cateva buchete pe care i le-a oferit pe rand. Eu vreau sa amintesc doar pe primul care a fost cel cu anii, si inca vreo doua care le-a primit la sfarsitul plecarii din aceasta viata.
L-am privegheat cu cantece, rugaciuni si predici inaltatoare.De lucrul acesta s-a ingrijit nimeni altul decat Tatal ceresc, trimitand inca un frumos buchet de suflete din Alba -Iulia si Ighiel, care au pregatit un program inaltator.
A urmat un alt buchet pe care Domnul i l-a pregatit cu dragoste, si anume acela de a avea parte de un sobor de 6 preoti, care au oficiat slujba inmormantarii.Sa stiti ca tata a fost  om simplu, poate atat de  simplu incat s-a pierdut in anonimatul simplitatii, nu un invatat cu "diplome" care sa-i stranga in jurui personalitati.Tocmai de aceea acest sobor de preoti l-am considerat un frumos cadou si o minune.
Si parintele care a cuvantat predica a reprezentat pentru noi  tot o minune.Nu ne asteptam sa ne onoreze cu prezenta,iar de a lua cuvantul nici atat, deoarece nu el este parintele paroh de care apartinea tata.Dar vreau sa va spun ca dansul este parintele copilariei mele, si l-am savurat ca pe cea mai buna prajitura.
Odata cu plecarea tatei noua celor ramasi fara el , ni s-a deschis o noua poarta. Despre acest lucru vreau sa vorbesc in mai multe postari pe care doresc sa le ingrijesc cu sfintenie.

           Va doresc un sfarsit de saptamana binecuvantat!