Doctorul

Intr-o zi intr-o casuta,cand eram acasa eu

Se vorbea despre un doctor ce nu credea in Dumnezeu.

Intr-o zi cum sta la masa si citea dintr-un roman

Iata unde ca la dansul vine-un copilas sarman.

Domnul doctor mama mea e grav bolnava si taticul a murit

Iar eu fiind cel mai mare dupa leacuri am venit.

Doctorul se-nduioseaza de la masa se ridica

Si cu gandul tot la carte gresind ia o alta sticla.

Bucuros copilul fuge la maicuta lui bolnava

Nestiind ca duce-n mana in sticluta lui otrava.

Doctorul daca-l petrece cu privirea pe orfan

Se intoarce iar la masa si citeste din roman.

Dar deodata se-nfioara de la masa se ridica,

Oare ce medicamente i-o fi pus in a lui sticla?

Cand zareste eticheta inima i s-a oprit.

Ah! ce crima poat sa fie grav e ceea ce-am gresit.

N-am sa mai ajung copilul cea fugit la a lui mama

Daca gusta din otrava v-a muri de buna seama.

Atunci plin de disperare in genunchi s-a aruncat

Si cu ochii plini de lacrimi catre ceruri a strigat:

Daca este divinitate daca este Dumnezeu,

Sa-mi asculte rugamintea glasul sufletului meu.

Faca dar sa nu ajunga la maicuta lui bolnava

Copilasul care duce in sticluta lui otrava.

Iata usa se deschide copilasul cu sfiala,

Si cu ochii plini de lacrimi ii arata mana goala.

Domnul doctor eu in fuga am cazut si-am spart sticluta

Fieti mila si-mi da alta sa nu moara si maicuta!

Doctorul cu bucurie il serveste-n graba mare

Si-l petrece cu privirea copilasul la plecare.

Si-a plecat genunchii, fruntea pana la pamant,

Si-ntr-un fel de umilinta s-a rugat Domnului Sfant:

Recunosc ca este acolo sus an cer un Dumnezeu.

Vreau sa fiu si eu de-acuma un mic slujitor al Sau.

AMIN.

Va doresc o zi binecuvantata!