marți, 8 aprilie 2014

In cimitir

Buna dimineata!Poate vi se pare ceva neobisnuit sa va invit astazi la o plimbare printre florile si mormintele celor care odata au trecut si ei prin aceasta stare a vietii, sub notiunea timpului.
Imi aduc aminte copil fiind cum adeseori mergeam in cimitir la cei adormiti din neamul nostru, apoi gaseam placere in a citi ce scrie pe crucile si mormintele frumos aranjate cu dragoste din partea celor ramasi.



Pe 1Martie ne-am mutat intr-un nou cartier, care se afla la marginea orasului, unde ne bucuram de raul ce trece prin spatele blocurilor, multa zona verde imprejur, pomi in care pasarile ciripesc de cum dau zorile, campul intins la doi pasi, iar putin mai sus se afla cimitirul pe care l-am descoperit abia acum dupa 13 ani de cand locuiesc in orasul acesta.Nu ca nu as fi stiut unde este cimitirul insa stiam ca este inchis si acolo merg doar cei ce au morminte.


Sambata trecuta am fost la o inmormantare, si cu acest prilej am descoperit cimitirul.
Duminica am iesit la o plimbare. Cimitirul este foarte intins cu multa zona verde , alei si mormintele exceptional ingrijite.


Am facut foarte multe fotografii pe care o sa le aduc incetul cu incetul sub forma de postari.


Adevarul este ca, cimitirul ar trebui sa faca parte din viata noastra cu atat mai mult cu cat, acolo ii avem pe cei dragi ai nostri si pentruca ne aduce aminte ca si noi vom fi locatari in gradina lui.



Pentru suflet:
Fiecare zi, primeste-o cu bucurie si multumeste Domnului pentru ea!
Sa aveti o zi senina!

4 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

De fapt cimitirul trebuie să fie parte din viaţa noastră efemeră...Dar ne este greu să acceptăm...
Frumoase imagini şi impresionante totodată, draga mea.

corina spunea...

Elena, multumesc pentru gandul tau. Esti prima care ai acceptat oarecumva realitatea prin comentul lasat... :)
O zi minunata!

Amedeya spunea...

Nu stiu de ce, dar mereu mi-a placut sa ma plimb prin cimitire... As dori sa ajung la cel de la Sihastria, la Prislop, dar si la Petru Voda la mormintul parintelui Iustin...

Pina la urma toti ajungem acolo. Stii? Eu o sa las in "testament" o dorinta: sa am locul de veci undeva la tara...

corina spunea...

Amedeya, daca ai tara, e OK!
Faina idee...mi-a placut!

La Prislop am fost si e super fain la manastire. La celelalte am fost dar in urma cu 20 de ani, deci nu o sa mai recunosc nimic :)