Rabdarea il umple pe om de har

foto Google

   
       - Parinte cum poti face fata unuia nervos?
       - Prin rabdare.
       - Si daca nu ai?
       - Mergi si cumpara! Se vinde la supermarket!...
   Ascultati, atunci cand celalalt este manios, orice i-ai spune nu poti face nimic.Este mai bine ca in clipa aceea sa taci si sa te rogi.Prin rugaciune acela se va calma, se va linisti si dupa aceea te vei putea intelege cu el.Uita-te la pescari! Ei nu merg la pescuit daca marea nu este linistita, ci fac rabdare pana ce se va indrepta vremea.

       - Parinte, cui se datoreaza nerabdarea oamenilor?
       - Multei lor "paci" launtrice... Dumnezeu a legat mantuirea oamenilor de rabdare.
Cel care va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui, spune Evanghelia.De aceea Dumnezeu ingaduie greutati si diferite incercari pentru ca oamenii sa se exerseze in rabdare.
       Rabdarea porneste de la dragoste.Ca sa-l rabzi pe celalalt trebuie sa te doara pentru el. Si vad ca numai prin rabdare se mentine familia.Am vazut fiare care au devenit mielusei.Prin incredere in Dumnezeu lucrurile evolueaza duhovniceste cu multa usurinta.

foto Google

Odata , atunci cand eram la manastirea Stomiu, am vazut in Konita o femeie a carei fata stralucea.Era mama a cinci copii.Dupa aceea mi-am adus aminte cine era.Barbatul ei era tamplar si de multe ori lua lucrari cu mesterul meu.Numai un cuvant daca ii spuneau satenii la care lucra, ca de pilda, "Mestere oare n-ar fi bine sa facem lucrul acesta asa?", el se infuria. " Cu mine o faci pe dascalul?", le spunea.Rupea sculele, le arunca si pleca.Daca la case straine lasa treaba neterminata si pe toate le spargea, inchipueste-ti ce facea acasa.Un astfel de barbat avea acea femeie.Cu acest om nu puteai sta nici macar o singura zi, iar ea traia cu el de ani de zile.Fiecare zi era pentru sarmana femeie mucenicie, insa ea pe toate le rabda cu multa bunatate. Si fiindca stiam situatia din casa lor, atunci cand o intalneam, o intrebam: "Ce mai face mesterul? Lucreaza?". " Ei cand mai lucreaza, cand mai sta putintel". "Cum o duceti?".
"Foarte bine parinte!", imi raspundea aceea.Si aceasta o spunea din toata inima ei.Nu punea la socoteala nici faptul  ca barbatul ei strica sculele- si scule de valoare- nici ca era nevoita sarmana, sa lucreze pe la straini, ca sa se poata descurca.Vedeti cu cata rabdare, cu cata bunatate si cu cata noblete sufleteasca le infrunta pe toate?! Si nici macar nu clevetise vreodata.De aceea Dumnezeu ii daruia mereu harul Sau, incat fata ii stralucea. A reusit sa-si creasca si pe cei cinci copii ai ei, care apoi au devenit niste oameni buni.

                           -  Ii spuneam sotului: stii unde sunt?
                           -  unde?!
                           - ...la rabdare...
                             Si dupa atatia ani tot acolo esti ? nu ai mai inaintat?...
                            Din pacate pe acest podium ma aflu si eu adica trebuie sa-mi cumpar rabdare....
                                                                 ( Pr. Paisie Viata de familie)
                                                  O zi minunata!