sâmbătă, 6 martie 2010

Despre depresie

La provocarea de pe blogul Pe ginduri, a Rodicai Botan cu tema despre depresie la un mic comentariu pe care l-am lasat acolo, Rodica imi cere daca se poate sa vorbesc putin mai in detaliu despre acest punct.In primul rind vreau sa aduc la cunostinta ca munca pe care  am prestat-o in aceasta sectie nu a fost in calitate de personal cu studii superioare.Pentru simplu fapt ca eram singura romanca care lucra in spital eram intrebata daca doresc sa ajut concetatenii mei romani care erau internati in Psihatrie pentru a traduce conversatiile medic-pacient necesare. Aici pot sa spun ca am vazut si aflat probleme grele cu care se confruntau oamenii in general. Din diferite discutii a inceput sa-mi creasca interesul pentru acest domeniu .Adica ma gindeam in primul rind ca poti sa ajuti oameni de la sufelt la suflet . Mi-am dat seama ca aceasta este o munca grea dar frumoasa daca ai binecuvintarea lui Dumnezeu deoarece acesta este si un dar al sau.Pot sa spun ca acolo ajung persoane atit profesionisti cit si pacienti care pur si simplu il ignora pe Dumnezeu. Depresiile nu sunt altceva decit strigatul mut al sufletului care plinge si geme dupa "mincare". Noi oamenii am uitat ca suntem alcatuiti din trup si suflet. Nu uitam sa hranim niciodata trupul insa uitam sa hranim sufletul. Iar el la un moment dat ne cere partea lui . Cind aceste depresii incep sa ne dea tircoale, daca omul nu l-a cunoscut niciodata pe Dumnezeu sansele sunt minime de vindecare. Si zic eu asta pentruca dupa o depresie apare ce dea doua, a treia...etc. In momentul in care omul a facut cunostinta cu Dumnezeu chiar daca a fost cindva doar la virsta copilariei s-ar putea sa i se aprinda dorinta de a sta de vorba cu Creatorul sau.Dar cu durere pot sa spun ca din pacate oamenii care ajung in aceste stari iar medicii nul au pe Dumnezeu in sufletul lor chiar daca isi pun partea lor adica a stiintei si nu introduc si cealalta spirituala... bietul pacient ajunge doar sa se hraneasca cu pastile iar de cele mai multe ori toata viata (depinde fie care de boala lui) .Oamenii sunt din toate clasele sociale .Am vazut lucruri cutremuratoare. Oameni legati de paturi care se zbateau si urlau ca niste fiare. Am vazut femei care se dezbracau si asa legate cum erau icercau sa-si smulga parul din cap. Se zbateau pina la epuizare,le curgea saliva din gura iar corpul le era plin de sudoare. M-am intilnit cu toate aceste lucruri care la inceput m-au inspaimintat.Eu nefiind pregatita profesional si nici psihic. Cu timpul  am invatat de prin carti ca toate aceste depresii isi au radacina din patimi. Nu exagerez daca spun ca poate 80%dintre acesti oameni sunt viciosi si patimasi. 
        -Fumeaza foarte mult.
        - Folosesc alcolul 
        - Folosesc droguri
        -Neintelegera din familie 
        -Chiar si vocabularul pe care il folosesc e greu de ascultat.
Apoi viata sexuala dezordonata pe care o duc atit tineri cit si casatoriti.Toate acestea sunt factori ale depresiei.Am intilnit oameni bolnavi de sida ,lezbiene, homosexuali si de tot felul.Sunt multe lucruri de vorbit si de discutat la acest capitol dar... pentru ca nu sunt in masura sa dau sfaturi va pot recomanda unele carti pe  care le postez mai jos si care m-au ajutat si pe mine sa aflu cit mai multe lucruri despre "strigatul mut al sufletului".Le recomand cu caldura tuturor mamelor cit si tatilor pentru ca si ei au nevoie de hrana spirituala si utila .Imi cer scuze pentru multul cuvint si va imbratisez pe toti cei care ati avut rabdare sa cititi.  

3 comentarii:

Rodica Botan spunea...

Astazi am inceput un curs un fel de training in care ne invata cum sa intelegem oamenii cu probleme emotionale, depresie , anxiety.... Am de gind sa traduc fiecare lectie... este ceva in genul ideilor pe care le-ai ridicat tu, dar am tot felul de amanunte mai precise date de un doctor in materie.

Totdeauna m-a interesat aspectul asta al vietii, mai ales ca am suferit si eu de depresie mai toata viata. O intelegere mai profunda a motivelor, si a ceea ce trebuie facut de un crestin ca sa scape de aceasta boala ingrozitoare este atit de importanta.

Ma bucur ca ai dat curs acestei idei si sper ca studiind si informindu-ne o sa putem sa ii ajutam si pe altii.

Te imbratisez...

corina spunea...

Draga Rodica ideea a fost a ta iar eu mi-am propus cu ajutorul lui Dumnezeu sa incerc sa povestesc in mai multe parti care a fost colaborarea mea impreuna cu acesti oameni depresionati.Cum spui si tu (iartama ca iti spun pe nume dar imi vine mai bine)daca Domnul vrea poate impreuna sa facem ceva util pentru fratii nostri.La multi ani iti doresc de ziua mamei!

Anonim spunea...

Iarta-ma, dar cred ca incurci lucrurile. Patimile nu sunt totuna cu viciile, iar viciile pe care le-ai enumerat sunt urmarea depresiei, nu cauza ei.Daca citesti carte lui Larchet pe care vad ca o ai, intelegi clar care sunt patimile- el foloseste ca surse Sf Parinti si enumera cele 8 patimi ale oricarui om, cu care orice om e chemat sa lupte, ca sa insanatoseasca cu ajutorul Domnului sufletul. Sfintii au facut asceza pentru a scapa de patimi.Depresia este o boala, uneori poate fi semnul instrainarii de Dzeu, alteori nu, poate fi o cruce. Cred ca esti tanara si nu ai studiat suficient scrierile Sf Parinti.Inainte de a-ti da cu parerea, studiaza bine, ca sa nu risti imprastierea unor greseli atat de mari public, blogul fiind public.Multi pot crede ce spui tu aici, ori ce spui nu e asa deloc. Maria