marți, 29 noiembrie 2011

Viata fiului risipitor in casa parinteasca

         O, cat de fericit trebuie sa fie fiul sau fiica in casa parintilor credinciosi!
         Dragostea dintre acesti parinti si copiii lor este sfanta tot asa cum este cea dintre Tatal Dumnezeu si copiii Lui.  Parintii isi iubesc copiii, de aceea  cauta sa le dea o educatie aleasa, ca sa ajunga fericiti. La randul lor, si copiii care au asemenea parinti nu pot sa nu-i asculte si sa nu-i respecte, ci cauta intotdeauna sa aiba o comportare frumoasa, ca in fata lui Dumnezeu.
        Asa este orice tanar intelept si credincios!
        Tinere draga care doresti sa fii intelept, cauta ca, prin comportarea ta, prin felul tau binevoitor, supus si ascultator, sa schimbi atmosfera din jurul tau. Nu uita ca intelepciunea are la baza smerenia. Incepe mai intai cu parintii tai, in casa unde locuiesti. Cauta sa-i faci fericiti. Nu cauta niciodata sa fii respectat si iubit. Da-le tu mai intai respect. Iubeste-i tu si ai rabdare! Nu uita ca in afara de aceasta familie pamanteasca, mai faci parte si din familia lucrarii lui Dumnezeu.
        Viata pe acest pamant trebuie sa fie o disciplina care ne pregateste pentru viata vesnica unde vom primi din belsug Iubirea.


                                 Daca vreti ca fiul vostru sa se-aleaga om cinstit,
                                 urmariti-l unde umbla si ce prieteni si-a gasit;
                                 faceti-l sa aiba prieteni numai dintre credinciosi,
                                 si-i vor fi toti anii vietii vrednici, harnici si frumosi.

                                                                                  (Tanarul credincios-Tincuta Puscas)

7 comentarii:

CCristinaC spunea...

Foarte frumoase postarile tale. Din pacate sint din ce in ce mai putini parinti credinciosi, in adevaratul sens al cuvintului. In mare majoritate sint fatarnici sau habotnici, din pacate. Cunosc doua familii care, desi par asemanatoare, sint total diferite. Ambele se inghesuie sa pupe moaste si sutane, insa una nu se da la o parte de la a fura din casele in care intra, iar cealalta nu-si trimite copilul la scoala in zi de sarbatoare (daca e in cursul saptaminii) pentru a-l duce la Biserica.
Si din nou afirm ca multi dintre cei care au copii nu au educatia necesara pentru a fi parinte.
O saptamina superba iti doresc si postari cit mai dese. :)

corina spunea...

Cristina sa stii ca de multe ori ma gandesc ca,desi avem multe posibilitati de a acumula cunostinte, a cauta sa ne educam, chiar daca nu avem toti studii superioare imi face impresia ca cele mai multe persoane care sunt cautatoare de invatatura sunt tot cele care au o educatie mai aleasa.
Sunt atatea femei cu probleme in casa incepand de la curatenie pana cele mai dificile stari si totusi se plang ca nu stiu cum sa faca cum sa dreaga...
Daca o intrebi ai internet? Daaaaa.... cum sa nu am!? pai si acolo nu ai vazut cutare si cutare...
Habar nu am la ce folosesc acest domeniu de activitate daca nu-l folosesc spre indreptare si invatatura.
Si slava Domnului ca avem atatia oameni frumosi care impart cu toata lumea frumusetile si materiale dar si spirituale pe care le-au dobandit!
Sa ai o zi minunata!

Pr.Victor spunea...

Spui Corina ca trebuie sa-i faci fericiti. Sunt de acord. Dar ce e fericirea parintilor? Cand sunt părinţii fericiti? Atunci când copii lor câştigă bine sau când au o functie importanta? Ori cand sunt plini de respect si de credinta?
Sunt fericiti cand copiii lor au mesele ticsite de mancare ori cand acestia tin posturile? Sunt fericiti cand copiii lor vin de la meci ori spectacol sau cand acestia vin de la biserica?
În general copiii vor incerca sa-i faca fericiti pe parintii lor in felul in care au fost crescuti. Dca nu-i crestem cum trebuie si cu ce trebuie vom avea fii risipitori ce nu se vor intoarce acasa niciodata.
Asadar, masura fericirii este in mana parintilor.

corina spunea...

E adevarat parinte.In context defapt se vorbeste despre parintii cu adevarat credinciosi si care urmaresc si sunt interesati de mantuirea familiei lor dezinteresat.
Problema defapt este chiar a noastra a parintilor. Cum spuneti si dumneavoastra, parintii nu avem educatia spirituala necesara....de copii si tineri ce sa mai spunem!
Mi-am dat seama ca, cu cat mergem in contra curentului riscam chiar si copiii sa ne spuna ca suntem inapoiati! Si ca noi nu prea stim mai nimic....
Am impresia ca am ajuns mai mult fii risipitori decat fii intelepti si aici e marea problema!
Imi vin cateva versuri in minte
...Si va veni asa o noapte intunecata,
ca nimeni nu va mai afla
cararea cea curata.
Si plange-vor cum n-au mai plans
In nici o nebunie,
cand vor vedea ca ce-au pierdut
va fi pe vesnicie!...
Multumim parinte!

elena marin-alexe spunea...

Imi place poezioara de la final, bun sfat pentru parintii care doresc fericirea pentru copiii lor.
Eu ca mama, in toate rugaciunile mele ii spun Domnului, ca doresc mantuirea copiilor mei, mai mult decat orice altceva.Si am credinta ca El imi va asculta rugile si lacrimile .
Postare pentru suflet draga Corina.
Fii binecuvantata!

corina spunea...

Elena Doamneajuta!

Soy Celeste spunea...

Hola Corina, ¡Dios te bendiga! Me gustó mucho tu blog, es muy dinámico. Veo que te gusta leer la Biblia. A mí también me gustan las manualidades. Tengo un blog de Reciclaje por ese motivo. Que Dios te de discernimiento y sabiduría, y te guarde siempre. Paz. Un abrazo, Celeste.